Houston fierbe. Prin baruri și birouri luxoase, se fac planuri. Planuri de miliarde. Magnați, antreprenori, aventurieri, toți desenează hărți pentru a pune mâna pe o bucată din cele mai mari rezerve de țiței ale planetei: cele din Venezuela. Un nou El Dorado.

Semnalul a venit de la administrația Trump. Se caută 100 de miliarde de dolari. Suma asta e necesară pentru a reconstrui din temelii industria petrolieră a Venezuelei, arată un reportaj HotNews. Miza e colosală. Entuziasmul a pus pe jar pe toată lumea, de la micii operatori independenți până la coloși ca Halliburton.

Giganții petrolieri, cu un picior pe accelerație

Agitația a ajuns la vârf. Chiar la vârf. Jeff Miller, șeful Halliburton, a recunoscut-o miercurea trecută în fața analiștilor: telefonul său „sună fără încetare” cu solicitări legate de Venezuela. Compania lui a plecat în 2020, forțată de sancțiuni, dar acum se zbate să obțină licențe ca să se întoarcă. Miller cunoaște bine țara. A locuit acolo patru ani, chiar și-a crescut o parte din copii pe pământ venezuelean.

„Există oportunități pentru noi mai devreme decât mai târziu”, le-a zis el investitorilor. Mesajul? Clar. Greii industriei stau cu degetul pe trăgaci, gata să intre în joc.

Două tabere în cursa pentru „aurul negru”

Surprinzător sau nu, companiile americane s-au rupt deja în două tabere. O spune Ali Moshiri, fost la Chevron, acum la cârma Amos Global Energy. Prima tabără e cea a prudenților. Ei așteaptă. Vor reforme clare, legi stabile și, dacă se poate, „un scenariu fără riscuri pentru a merge acolo”. Le trebuie garanții că banii investiți pe termen lung sunt în siguranță.

Și apoi, e a doua categorie. „Altele acționează ca și cum aceasta ar fi o nouă goană după aur”, zice Moshiri. Aici sunt jucătorii care își asumă riscuri imense pentru câștiguri la fel de mari. Un exemplu perfect e Matthew Goitia de la Pelorus Terminals. El are pe masă un plan. Unul serios, între 250 de milioane și 1 miliard de dolari, pentru a reface și construi terminale maritime. Viziunea lui? „Venezuela este lumea pierdută”. O aluzie directă la El Dorado.

Incertitudinea, cel mai mare obstacol

Entuziasmul e mare, dar se izbește de un zid: incertitudinea. Regulile jocului? Nimeni nu le știe exact. Orice firmă din SUA are nevoie de o licență specială de la Trezorerie ca să poată lucra acolo. Sancțiunile încă blochează finanțarea de la băncile internaționale, iar multe legi din Venezuela trebuie schimbate pentru a permite un val atât de mare de investiții străine. Parlamentul din Caracas discută o nouă lege a hidrocarburilor. Discută. Nimic nu e sigur.

Trump le-a promis șefilor de companii ceva simplu: vor trata direct cu administrația sa, nu cu Venezuela. O promisiune care ar trebui să miște lucrurile mai repede. Teoretic. În practică, lasă multe întrebări fără răspuns. Cine dă licențele? Când dispar sancțiunile?

De la Houston la Denver: „Conexiunea” neașteptată

Nu doar Texasul e cu ochii pe Venezuela. Surpriză. Chiar și în Denver, Colorado, lucrurile se mișcă. Câteva companii de acolo au fost la întâlnirea de la Casa Albă, inclusiv Raisa Energy, Tallgrass Energy și Aspect Holdings. Alex Cranberg, șeful Aspect, a pus punctul pe i: „Companiile petroliere americane ar putea contribui la refacerea producției și prosperității Venezuelei și sunt pregătite să înceapă munca reală, rapid”. A adăugat însă că e nevoie de contracte beton și de încredere pe termen lung.

Miza e uriașă. Riscurile, la fel. Înapoi în Houston, Matthew Goitia visează la profituri de peste 20%. La Caracas, șefii de la compania de stat PDVSA se agită să fixeze întâlniri cu directori străini. Goana a început. Chiar dacă startul oficial încă se lasă așteptat.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Halliburton