Copiii moștenesc din partea părintelui decedat, nu din toată locuința comună a soților

La moștenirea unei locuințe cumpărate în timpul căsătoriei, copiii primesc o parte numai din cota părintelui decedat, nu din întreaga casă, explică avocatul Bogdan Pițigoi. Dacă soții au avut părți egale, iar părintele rămas în viață moștenește alături de doi copii, fiecare copil primește 3/16 din locuință, potrivit regulilor din Codul civil.

Mai întâi se stabilește ce parte din locuință aparținea fiecărui soț. La un bun comun, legea pornește de la ideea că soții au contribuit egal, dar o contribuție diferită poate schimba aceste cote. Numai partea părintelui decedat intră apoi în moștenire.

Cât primește fiecare din locuința comună

Dacă soții au avut câte jumătate din casă, părintele rămas în viață își păstrează jumătatea: ea nu se împarte cu copiii. Din jumătatea celui decedat, soțul supraviețuitor moștenește un sfert, iar copiii împart egal celelalte trei sferturi. Acestea sunt cotele legale când soțul moștenește împreună cu copiii și nu există un testament care să schimbe împărțirea în limitele permise de lege.

În exemplul cu doi copii, soțul primește astfel încă 1/8 din întreaga casă și ajunge să dețină 5/8. Fiecare copil primește 3/16. Cota de un sfert a soțului și cele trei sferturi ale copiilor se aplică moștenirii, nu întregii locuințe comune.

Fracțiile din tabel arată părți de proprietate, nu bani plătiți automat moștenitorilor. Dacă se dovedește că soții au avut contribuții diferite la bunul comun, partea fiecăruia trebuie stabilită înainte de calculul moștenirii.

Când copiii împart întreaga locuință

Dacă locuința îi aparținea numai părintelui decedat, ea intră întreagă în moștenire. În exemplul cu soț supraviețuitor și doi copii, soțul primește 1/4 din casă, iar fiecare copil câte 3/8. Dacă nu există soț supraviețuitor, copiii împart între ei moștenirea în cote egale.

Avocatul Bogdan Pițigoi spune că au drepturi egale la moștenirea părintelui copiii dintr-o căsătorie mai veche, copiii ai căror părinți nu erau căsătoriți când s-au născut și copiii adoptați, dacă rudenia este stabilită legal. Un copil vitreg nu moștenește automat de la părintele vitreg; poate primi bunuri dacă a fost adoptat sau prin testament, în limitele legii.

La stabilirea moștenirii se iau în calcul și datoriile rămase, inclusiv eventualele obligații fiscale. Moștenitorii răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile moștenite, proporțional cu partea fiecăruia, nu cu averea lor proprie. Testamentul nu poate înlătura partea protejată de lege pentru soț și copii. Potrivit Codului civil, moștenirea include și obligațiile defunctului, iar răspunderea moștenitorilor este limitată la bunurile succesorale.

Acceptarea moștenirii are, de regulă, termen de un an

Moștenitorul are, de regulă, un an de la deces pentru a accepta sau a refuza moștenirea. Acceptarea poate fi făcută prin declarație sau poate rezulta din fapte care arată această alegere. Anul este termenul pentru alegerea moștenitorului, nu termenul în care notarul trebuie să încheie dosarul. Potrivit Codului civil, termenul de un an curge de la data deschiderii moștenirii, de regulă data decesului.

Pentru copilul născut după deces, termenul începe la naștere. Dacă legătura de rudenie ori un bun lăsat prin testament sunt cunoscute mai târziu, legea leagă începutul termenului de momentul în care persoana le-a cunoscut sau trebuia să le cunoască. Există reguli speciale și pentru moartea declarată prin hotărâre judecătorească. Codul civil prevede că, în anumite cazuri de declarare judecătorească a morții, termenul curge de la înregistrarea morții sau de la data la care succesibilul a cunoscut-o. Pentru un legat descoperit ulterior, termenul curge de la data la care legatarul l-a cunoscut sau trebuia să îl cunoască; pentru filiația cunoscută ulterior, de la data cunoașterii legăturii de rudenie.

Pentru deschiderea dosarului succesoral, pașii sunt:

• Moștenitorii se adresează unui notar din raza tribunalului în care persoana decedată a avut ultimul domiciliu.
• Prezintă certificatul de deces, actele de identitate și de stare civilă, actele privind bunurile, eventualul testament și informațiile despre datorii.
• Notarul stabilește cine moștenește și ce bunuri și datorii intră în dosar, apoi eliberează certificatul de moștenitor după încheierea procedurii.

Cererea depusă la notar cuprinde atât bunurile, cât și datoriile persoanei decedate. Dacă un copil moștenitor este minor, părintele nu poate decide singur vânzarea părții copilului din locuință atunci când legea cere aprobarea instanței de tutelă.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

LylaRochiile de mireasă cu fuste mari apar în moda pentru 2027. Ce se verifică la probă și în contractRevista IoanaANPC a găsit alimente expirate și ulei degradat. Nu a numit magazinele sau produsele vizateNews24ANM a organizat concursuri pentru 37 de posturi și examene de promovare pentru 77 de angajați fără acordul ministerului, arată raportulDolce SportFarul Constanța și Gloria Bistrița joacă duminică la 13:00. Gloria trece peste Farul doar dacă învingeGetPonyToyota și Waymo vor testa bZ4X autonome în Japonia în 2027, dar nu au anunțat când vor primi pasageriBravonetRuby și-a arătat ochiul roșu. Ar fi spus că porumbelul ei a rănit-o