„Probabil că vom intra în turbulențe politice”, a declarat președintele Nicușor Dan, o afirmație menită să calmeze piețele prin asigurarea că există consens pe PNRR și buget. Numai că, dincolo de semnalele pentru investitori, pentru cetățeni apare o întrebare mult mai directă: cum se vor simți aceste „turbulențe” în viața de zi cu zi? Iar nota de plată, se pare, va fi achitată de toți, prin rate mai mari și prețuri umflate.
O criză triplă
Lucrurile stau, de fapt, mult mai complicat. Politologul Cristian Pîrvulescu atrage atenția că nu vorbim de o simplă criză guvernamentală, ci de o suprapunere de probleme. „România trece acum nu doar print-o singură criză, ci trei crize suprapuse: una politică endemică, instabilitatea guvernamentală este structurală cel puțin din 2007,, peste care s-a adăugat acum o criză guvernamentală, care amenință să genereze o criză constituțională. Fiecare nivel este amplificat de precedentul, iar cetățeanul simte efectul cumulat”.
Primul efect concret ar putea fi blocarea unor domenii esențiale. În perioada următoare, instituțiile nu vor mai putea livra politici publice coerente, pentru că lipsește un centru de decizie stabil. Spitalele, școlile sau investițiile în infrastructură nu vor stagna din lipsă de bani, ci din lipsa unei autorități executive funcționale.
Costurile directe: rate, inflație și bani europeni
Unul dintre cele mai directe efecte ale instabilității se vede în portofel. Când un Guvern este perceput ca fiind instabil, piețele financiare reacționează imediat, iar analiștii externi notează deja că vor crește costurile de împrumut ale României. Hai să vedem cum se traduce concret asta pentru buzunarul românului?
Cristian Pîrvulescu explică mecanismul. „Piețele financiare nu pedepsesc doar deficitele, pedepsesc imprevizibilul instituțional. O criză guvernamentală cu final neclar, premier care refuză să plece, partid care retrage miniștrii, 45 de zile de interimat constituțional, e exact scenariul care crește randamentele la titlurile de stat. Asta se traduce în dobânzi mai mari la credite, leu mai slab, inflație mai persistentă.”
Pe lângă aceste costuri, România se confruntă cu un risc uriaș. „România riscă în plus să piardă accesul la circa 10 miliarde euro din PNRR cu termen august 2026, bani care ar fi ajuns direct în economia reală”, subliniază politologul. În acest context, declarațiile președintelui Nicușor Dan sunt o încercare de a limita pagubele. „Este o încercare de a decupla criza guvernamentală de traiectoria fiscală, de a spune că România rămâne predictibilă pe ce contează pentru piețe, chiar dacă e impredictibilă politic. Dacă piețele cred asta, costurile de împrumut rămân controlabile.”
Costurile ascunse, dar mai periculoase
Dar dincolo de cifrele imediate, există costuri care se acumulează în timp și care afectează fundația statului. „Fiecare criză guvernamentală consumă din capacitatea instituțională a României de a negocia cu partenerii externi, de a absorbi fonduri europene, de a păstra credibilitatea în fața agențiilor de rating. Aceste costuri nu apar în sondaje la următoarea zi, dar se acumulează și se plătesc la un moment dat, prin dobânzi suverane mai mari pe termen lung, prin investiții întârziate, prin fuga creierelor care nu mai văd un orizont de stabilitate”.
Pîrvulescu identifică și un alt cost, poate cel mai periculos pe termen lung. „Costul cel mai important este de natură sistemică, pentru că extrema dreaptă devine arbitru guvernării. (…) AUR câștigă legitimitate instituțională fără să câștige putere executivă, ceea ce e mai periculos pe termen lung. Și asta, spre deosebire de dobânzile la titluri de stat, nu se poate corecta cu o declarație de consens”.
Prăbușirea încrederii și manipularea
Iar efectele nu se opresc aici. O consecință greu de reparat este erodarea încrederii cetățenilor în instituții. „Criza constituțională în curs, un premier fără majoritate care se menține în funcție prin miniștri interimari, iar Curtea Constituțională urmând să fie chemată să lămurească ce Constituția nu spune explicit, produce un efect specific: nu neîncredere în oameni politici, ci neîncredere în instituții ca atare. Asta e mai grav și mai greu de reparat. Românii nu mai știu care e regula jocului, pentru că regulile sunt contestate chiar de jucători”, consideră politologul.
Acest haos instituțional devine teren fertil pentru dezinformare. „Vidul de autoritate instituțională e combustibil perfect pentru manipulare. Când nu există un centru executiv clar și legitim, orice actor, intern sau extern, poate umple spațiul cu narațiuni proprii. Criza guvernamentală actuală amplifică vulnerabilitățile.” Narațiuni precum „lovitura de stat constituțională”, „uzurparea puterii” sau „mâna străinătății” sunt gata pregătite pentru a fi folosite în astfel de momente de ambiguitate, avertizează Pîrvulescu.
Crize fără rezolvare
E drept că o criză nu este neapărat un lucru rău. „O criză care rezolvă o problemă structurală reală e preferabilă unei stabilități artificiale care o îngropă. România anilor 2000 a avut guverne „stabile” care au conservat corupția, nu au reformat-o”, explică Pîrvulescu.
Problema este modul în care sistemul politic românesc gestionează aceste momente. „Aici România eșuează repetat: crizele se consumă ca lupte de putere, nu ca momente de recalibrare. Nu se iese cu reguli mai clare, cu instituții mai puternice sau cu un consens mai larg, se iese cu un nou aranjament de putere între aceiași actori, care reproduce condițiile pentru următoarea criză”.
Presiunea externă (venită de la Comisia Europeană sau prin termenul limită al PNRR din august) poate forța un compromis pe termen scurt. „Dar ancora externă nu înlocuiește capacitatea internă de a produce compromisuri legitime”, spune politologul.
Până la urmă, logica blocajelor este una sistemică, nu personală. „Un partid care pierde voturi fiind la guvernare nu înseamnă un partid distrus, cu condiția ca regulile să fie respectate, și să aibă șansa să revină. Dar când fiecare criză devine existențială, când a ceda înseamnă a dispărea, nimeni nu mai are interes să negocieze cu bună-credință. Asta e logica care produce blocaje constituționale, nu caracterele oamenilor politici. Altfel, la noi, crizele rămân endemice nu pentru că sunt inevitabile, ci pentru că nimeni nu are interes să construiască sistemul care le-ar face mai rare.”
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
Revista Ioana12 cazări pentru un circuit auto în Big Sur. Tarifele pornesc de la 293 de dolari pe noapte
News24Cetățenii din cinci state pot conduce în România fără permis internațional timp de 3 sau 6 luni
Dolce SportIulian Tameș spune că vor fi reziliate contractele lui Drăghici-Mușat și Lungu după bătaia din vestiar
GetPonyMașină de lux evaluată la 622.000 de lei, oprită când ieșea din România prin Rădăuți-Prut
BravonetMarina Vlady a murit la 88 de ani, acasă, alături de cei dragi și animalele sale
LylaPasta de dinți nu tratează coșurile și îți poate irita pielea. Ce poți folosi în loc
