În raportul de securitate de la München, publicat în această săptămână, prezintă în mod amănunțit unele dintre cele mai presante provocări la adresa securității internaționale, înainte de conferința anuală.
Cu toate acestea, există un subiect central pentru democrație care lipsește din raport și care nu primește atenția pe care o merită – și anume lupta globală împotriva alegerilor nedrepte și frauduloase care persistă în prezent.
Această realitate este evidentă în mod flagrant în recentele alegeri prezidențiale anticipate din Azerbaidjan, pe care, fără surpriză, președintele în exercițiu Ilham Aliyev le-a câștigat cu peste 92% din voturi. În plus, Aliyev a accelerat recentele alegeri prezidențiale de la data programată inițial în anul 2025 la 7 februarie 2024, ridicând întrebări alarmante cu privire la manipularea proceselor democratice. Lipsa de transparență în această reprogramare bruscă creează îngrijorări cu privire la puterea unui președinte în exercițiu de a manipula calendarul electoral.
Această decizie a președintelui Aliyev de a grăbi alegerile se aliniază unei strategii politice calculate. Profitând de un val de popularitate crescut, generat de recenta confiscare de către guvern a regiunii Nagorno-Karabah, Ilham Aliyev a urmărit să profite de acest impuls și să își asigure menținerea la putere.
În plus, această manevră are un precedent; ea este un ecou al unor cazuri din trecut în care președintele a modificat regulile electorale în favoarea sa pentru a menține controlul cleptocrației începute de tatăl său cu zeci de ani în urmă.
În anul 2009, Aliyev a eliminat limita de două mandate pentru președinți, consolidându-și astfel poziția la președinție. Modificările ulterioare din 2016, inclusiv prelungirea mandatelor prezidențiale de la cinci la șapte ani și reducerea cerinței de vârstă pentru candidați, au lăsat să se înțeleagă un plan dinastic pentru a asigura o tranziție fără probleme a puterii către fiul său în viitor.
Mai mult, într-o altă mișcare discutabilă, Aliyev și-a numit soția în funcția de prim-vicepreședinte, consolidând astfel controlul familial asupra conducerii națiunii.
Stăpânirea de fier a lui Aliyev
O posibilă stăpânire mai persistentă a familiei Aliyev asupra peisajului politic din Azerbaidjan este subliniată și mai mult de suprimarea proceselor electorale corecte și a respectării drepturilor omului.
Practic, de la ascensiunea sa la putere în 2003, Ilham Aliyev a înăbușit în mod constant opoziția și a recurs la încarcerarea a peste o sută de opozanți politici – precum și a opt foști lideri proeminenți din Nagorno-Karabah, în urma epurării etnice a peste 120 000 de etnici armeni de către administrația sa.
Nu e de mirare de ce ceilalți șase candidați care au candidat „împotriva” lui în aceste alegeri recente nu au fost deloc critici la adresa guvernării sale – de fapt, l-au lăudat ca pe un mare om de stat, ceea ce a dus la o alegere care „nu a fost contestată în mod semnificativ…[which] a dus la o competiție lipsită de un pluralism autentic”, după cum a remarcat un observator al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.
Mai mult, disprețul regimului față de o presă liberă este evident în înăbușirea jurnalismului independent, cu arestări continue ale jurnaliștilor care au îndrăznit să denunțe corupția, în special în lunile premergătoare alegerilor. Reporteri fără frontiere plasează Azerbaidjanul pe locul 151 din 180 de țări în clasamentul mondial al libertății presei, reflectând un model evident de suprimare a libertății de exprimare.
COP29
În ciuda afirmațiilor potrivit cărora peste 80 000 de observatori s-au înregistrat la viitoarele alegeri, istoricul Azerbaidjanului de expulzare a observatorilor, de implicare în fraude electorale și de reprimare violentă a protestelor ridică serioase îngrijorări cu privire la credibilitatea procesului său electoral.
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a citat într-o declarație „indicii de manipulare a urnelor de vot…[that] ridică întrebări serioase cu privire la faptul că buletinele de vot au fost numărate și raportate în mod onest” în alegerile din această lună.
Pe măsură ce comunitatea internațională este martoră la aceste semne de rău augur, devine imperios necesar să se abordeze încălcările flagrante ale drepturilor omului comise de regimul Aliyev. Acest lucru este cu atât mai important cu cât Azerbaidjanul va găzdui COP29, importanta reuniune anuală a Națiunilor Unite privind clima, care va avea loc în această țară la sfârșitul acestui an.
În timp ce mii de întreprinderi, activiști pentru climă și drepturile omului și negociatori guvernamentali se pregătesc să coboare la Baku în acest an, ei trebuie să facă acest lucru cu conștiința împăcată și să solicite gazdei să abordeze drepturile fundamentale ale omului, care sunt un atribut esențial al procesului COP.
Aşadar, „Să închidem ochii la istoricul de încălcări ale drepturilor omului de către regim nu este o opțiune. Este imperativ ca Azerbaidjanul să respecte drepturile omului și o presă independentă, să elibereze toți prizonierii politici și să încheie un acord de pace cu Armenia în urma acțiunii sale militare în Nagorno Karabah. Nu ar trebui să se aștepte mai puțin de la gazda COP29”.
Sursa: euobserver.com
