O apropiere treptată dintre Londra și Bruxelles continuă. În ziua de vineri (23 februarie), oficialii britanici și cei ai UE au semnat oficial un acord între Regatul Unit și Frontex, agenția de frontieră a UE, care, dacă nu este un acord autentic privind cooperarea în domeniul migrației, poate fi cel puțin vândut ca atare.
În contextul acordului, care a fost anunțat în prealabil la începutul acestei săptămâni, Regatul Unit și Frontex vor face schimb de informații, vor instrui împreună funcționari și vor detașa personal de legătură pentru a se coordona reciproc.
Astfel, Pactul „oferă baza unei cooperări reciproc avantajoase”, a declarat vineri Ministerul britanic de Interne într-un comunicat, înainte de semnarea oficială cu comisarul european pentru afaceri interne, Ylva Johansson, și cu șeful Frontex, Hans Leijtens, la Londra.
Într-un document publicat vineri, Ministerul britanic de Interne a precizat că exemplele practice de cooperare din următoarele săptămâni ar putea include colaborarea în domenii precum analiza fluxurilor migratorii în Europa sau combaterea fraudei cu documente.
Ambele părți au pus mare greutate pe acest pact
În plus, acordul a marcat „un alt pas crucial în combaterea migrației ilegale, securizarea frontierelor noastre și oprirea ambarcațiunilor”, a declarat ministrul britanic de interne James Cleverly într-o declarație.
La rândul său, comisarul european pentru afaceri interne, Ylva Johansson, a declarat că acesta va asigura „un management integrat al frontierelor care să fie eficient, durabil și în conformitate cu standardele internaționale și cu valorile UE”.
Acesta urmează unui acord similar privind controlul frontierelor cu Franța în martie 2023, în timp ce Londra este, de asemenea, pe cale să ajungă la un acord cu Belgia privind un pact de aplicare a legii și de cooperare polițienească.
În realitate, noul acord include doar fructele cele mai mici. Guvernul conservator al lui Rishi Sunak a refuzat, deloc surprinzător având în vedere toxicitatea dezbaterii privind controlul migrației în Regatul Unit, să includă vreun acord bilateral de returnare, ceea ce înseamnă că Regatul Unit nu va trebui să primească niciun solicitant de azil din țările membre ale UE în cazul în care UE își va finaliza acordul cu cote de migrație, statele membre care refuză să participe plătind în schimb 20 000 de euro pentru fiecare migrant.
Aceasta include acordul semnat cu Franța în martie 2023, care mai mult decât dublează numărul de personal francez desfășurat în nordul Franței, oferind tehnologie de ultimă generație, aprofundând cooperarea în domeniul aplicării legii și îmbunătățind schimbul de informații.
De fapt, deși oficialii britanici s-au bucurat de dificultățile UE în ceea ce privește cotele de migranți, iar omologii lor din UE au apreciat la fel planurile guvernului Sunak – blocate inițial de Curtea Supremă din Regatul Unit – de a plăti Rwanda pentru a găzdui câteva mii de solicitanți de azil în timp ce cererile lor sunt procesate, cele două părți au abordări foarte asemănătoare în ceea ce privește controlul migrației.
Două fețe ale aceleiași monede?
Încă din luna decembrie, legislatorii UE au aprobat propria lor clauză „Rwanda” ca parte a cadrului revizuit al UE privind migrația și azilul, care permite statelor UE să treacă peste regulile privind definirea unei țări „sigure” dacă a fost deja încheiat un acord UE cu țara respectivă. Aceasta ar putea include acordurile UE privind controlul migrației cu Turcia și, potențial, cu Tunisia, Egipt și Mauritania.
În ceea ce privește substanța, acest lucru este foarte asemănător cu ultimul șiretlic al guvernului britanic pentru a trece de veto-ul Curții Supreme prin adoptarea unei noi legi care prevede că Regatul Unit trebuie să „trateze în mod concludent Republica Rwanda ca pe o țară sigură” pentru solicitanții de azil, în ciuda hotărârii contrare a Curții Supreme din noiembrie anul trecut.
După ce anul trecut și-au rezolvat divergențele cu privire la protocolul privind Irlanda de Nord, Regatul Unit a aderat la programul de cercetare Orizont Europa al UE, iar acum a ajuns la un acord privind migrația.
După anii de animozitate reciprocă între Londra și Bruxelles în timpul mandatului de premier al lui Boris Johnson și după dezastruoasa schimbare de 50 de zile a lui Liz Truss ca prim-ministru, Sunak a încercat să reconstruiască treptat relațiile cu UE. Întrebarea, în contextul în care Marea Britanie se află la doar câteva luni de la alegerile pe care sondajele de opinie sugerează că Partidul Conservator al lui Sunak este aproape sigur că le va pierde, este dacă și cum va continua acest lucru sub un guvern laburist.
Speranțele unora din Marea Britanie și de la Bruxelles că un guvern laburist va inversa rapid valul de mai bine de un deceniu de euroscepticism vor fi aproape sigur dezamăgite.
Deși sondajele de opinie arată în mod constant că majoritatea britanicilor consideră că Brexitul a fost o greșeală, ele arată doar majorități mai restrânse în favoarea aderării la UE.
În plus, după ce au fost atât de rău arși de promisiunea unui al doilea referendum înainte de alegerile din 2019, când liderul laburist Keir Starmer era purtătorul de cuvânt al partidului pentru Brexit, oficialii laburiști nu se grăbesc să redeschidă în mod fundamental relațiile comerciale și politice ale Regatului Unit cu UE sau să facă ceva care ar putea duce la un alt referendum.
Purtătorul de cuvânt al Partidului Laburist pentru afaceri externe, David Lammy, a promis să lucreze la un pact cu UE în materie de politică externă și de apărare.
Acest sentiment de prudență este împărtășit de oficialii Comisiei Europene, care consideră că data de la sfârșitul anului 2025 pentru revizuirea termenilor Acordului comercial și de cooperare cu Regatul Unit este o cerință tehnică, dar nu o oportunitate de a-l redeschide.
Sursa: euobserver.com
