Pe fondul isteriei create în jurul imigraţiei româneşti de la începutul acestui an, un aspect important a fost uitat: graniţele sunt deschise în ambele sensuri, notează The Guardian.
În contextul în care tabloidele britanice au avut un acces de furie împotriva iminentei „invazii româneşti”, potenţialii intruşi se pregătesc la rândul lor de o invazie: la 1 ianuarie 2014 luna de miere a României ca nou stat membru UE a ajuns la final şi, în conformitate cu legislaţia UE, ţara a fost obligată să deschidă piaţa terenurilor pentru investitorii străini.
Pentru România, o ţară cu aproape cinci milioane de fermieri (reprezentând un sfert din populaţie), a fost un motiv serios de îngrijorare. Sectorul fermier românesc suferă, de mult timp, de pe urma politicilor de piaţă liberă impuse de către Uniunea Europeană şi statul român.
Citeste si:
Alungaţi de pe piaţă de către giganţii în investiţii agricole, care obţin cea mai mare parte a subvenţiilor oferite de Politica Agricolă Comună, micii fermierii se confruntă cu o alegere dificilă: să vândă şi să se mute în Occident în căutare de lucru sau să reziste şi să înfrunte o viaţă unde sărăcia din mediul rural se accentuează.
Însă, această situaţie, scrie The Guardian, nu este cu adevărat una nouă. În ultimul deceniu, aproape un milion de hectare de teren din România au fost cumpărate de către companiile străine, exploatând lacunele juridice lăsate deschise de către stat. În cadrul tranziţiei României de la comunism la o economie modernă, neoliberală, plecarea ţăranilor de pe pământuri a fost tratată de către guvern ca un lucru inevitabil, un impediment pe drumul către o economie prosperă, occidentală. În cele din urmă, a insistat guvernul, totul se va nivela: vârstnicii vor muri, iar tinerii voi pleca. Aceasta, explică Achim Irimescu, fostul secretar de stat pentru agricultură, este „soluţia naturală” la problema populaţiei rurale din România, potrivit The Guardian.
Nu este vorba însă de o politică socială, ci de mecanică a pieţei, de includerea României într-o economie globală, orientată doar spre acumularea de bogăţie şi facilitată de politică.
