70% din invertoarele folosite în Europa vin din China. Interdicția UE pune presiune pe costul proiectelor din România

Comisia Europeană a blocat în luna mai finanțarea europeană pentru invertoarele provenite din „țări cu risc ridicat”, inclusiv China, într-un moment în care aceste echipamente rămân o piesă critică pentru proiectele solare, eoliene și de stocare. Pentru piața din România, efectul nu se oprește la lanțul de aprovizionare: ajunge direct în modelul de finanțare al proiectelor care depind de bani europeni și de echipamente chinezești.

China acoperă aproximativ 70% din invertoarele folosite în Europa, ceea ce înseamnă că restricția lovește exact segmentul dominant al pieței, nu un furnizor marginal. Iar producția europeană nu este încă la un nivel care să poată înlocui rapid volumele din China, astfel că dezvoltatorii se confruntă simultan cu două presiuni: costuri mai mari la achiziție și întârzieri la implementare.

Pentru investitori și dezvoltatori, riscul major este blocarea deciziilor de capital înainte de faza de execuție. Lipsa de claritate privind modul în care interdicția va fi aplicată în practică ține în suspensie finanțările în întreaga regiune, iar această incertitudine este costisitoare în sine: amână semnarea contractelor, mută termenele de livrare și poate altera randamentul proiectelor calculate pe ipoteze de cost și calendar deja depășite.

În intervalul 2026-2030, estimarea Wood Mackenzie indică faptul că aproximativ 14% dintre proiectele solare europene și 12% dintre instalațiile de stocare a energiei care ar fi utilizat invertoare chinezești vor fi forțate să caute furnizori alternativi. Cele mai expuse piețe sunt România, Cehia și Grecia, ceea ce plasează România într-un grup cu vulnerabilitate peste media europeană exact într-o etapă în care extinderea capacităților regenerabile cere viteză, nu reconfigurare de achiziții.

România riscă întârzieri într-o piață care depinde de bani publici și de importuri asiatice

Un grup de 36 de companii și investitori a transmis luni, 7 iulie, o scrisoare către Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, avertizând că limitarea invertoarelor chinezești va afecta extinderea capacităților solare și eoliene în Europa Centrală și de Est, inclusiv în România. Regiunea pornește deja dintr-o poziție mai slabă față de statele mai bogate din Europa Occidentală în procesul de înlocuire a combustibililor fosili, iar o creștere de cost sau o întârziere de aprovizionare are aici un efect mai sever decât în piețele cu baze industriale și bugete mai solide.

Potrivit Libertatea, semnatarii scrisorii au cerut Comisiei să reconsidere efectele unei interdicții aplicate în forma actuală, tocmai fiindcă invertoarele nu sunt accesorii tehnice ușor substituibile, ci componente fără de care proiectele nu pot fi conectate și operate. Pentru România, asta înseamnă că riscul nu este doar de scumpire, ci și de amânare a punerii în funcțiune pentru active care își bazează bancabilitatea pe termene stricte.

„Există riscul încetinirii, iar pe unele piețe chiar al blocării tranziției energetice în întreaga regiune.”

Avertismentul venit din industrie trebuie citit în cheie financiară, nu declarativă. Dacă o parte din proiecte își schimbă furnizorii după structurarea finanțării, se redeschid negocieri comerciale și se rescriu ipoteze de cost. Dacă aprobările rămân neclare, capitalul așteaptă. Iar când capitalul așteaptă, pipeline-ul de proiecte se comprimă.

Autonomia industrială a UE intră în conflict cu calendarul investițiilor verzi

Comisia Europeană încearcă să reducă dependența Uniunii de China în industriile strategice, iar logica de securitate explică mișcarea. Problema pentru dezvoltatori este că tranziția energetică europeană folosește astăzi, în proporție ridicată, exact tehnologia pe care Bruxelles-ul încearcă să o scoată din finanțarea publică. Când furnizorul care domină piața are o cotă de aproximativ 70%, înlocuirea nu se face fără cost de fricțiune.

Acesta este motivul pentru care piețele mai sărace din UE sunt mai vulnerabile. În state precum România, proiectele verzi se bazează semnificativ pe finanțare publică și pe costuri competitive ale echipamentelor. Dacă una dintre aceste două pârghii se deteriorează, CAPEX-ul urcă, iar unele investiții pot coborî sub pragul de rentabilitate estimat inițial. Dosarele de investiții nu se blochează doar din lipsă de bani, ci și din imposibilitatea de a păstra parametrii tehnico-economici pe care s-a construit finanțarea.

Și mai apăsător pentru piață este faptul că regulile de aplicare nu sunt încă suficient de clare. Fără această claritate, dezvoltatorii nu pot evalua cu precizie ce proiecte rămân eligibile, ce tip de echipament intră sub restricție și cât de mare este expunerea fiecărui portofoliu. În astfel de condiții, costul real apare înaintea facturii de achiziție: investițiile intră în așteptare.

Nu există încă, în datele publicate până acum, o estimare exactă a costului suplimentar pentru un proiect solar sau eolian mediu din România și nici un calendar precis pentru momentul în care producția europeană de invertoare ar putea acoperi lipsa creată de restricții. Dar direcția este deja suficient de clară pentru piață: între 2026 și 2030, o parte relevantă din proiectele solare și de stocare din Europa va fi forțată să își refacă strategia de aprovizionare, iar România este indicată explicit printre piețele cele mai afectate.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

LylaMedicamentele pentru slăbit au fost asociate cu desprinderea unghiilor într-un studiu comparativRevista IoanaCum iei un power bank în avion fără să încalci regulile pentru bagaj, pragul de 100 Wh și folosirea la bordNews24Daniel Fenechiu retrage semnătura pentru proiectul care propune amenzi în loc de închisoare pentru posesia de droguriDolce SportOxigen București a primit loc în Liga 3 folosind clasificarea Academiei Daco-GeticaGetPonyPasajul de pe DN3 a intrat în trafic cu două benzi peste A0Bravonet„The Odyssey” al lui Christopher Nolan devine filmul internațional cu cele mai mari încasări în Coreea de Sud