Actorul de teatru şi film Traian Stănescu, a decedat în această dimineaţă

În această dimineață, România a pierdut un nume emblematic al teatrului și filmului, actorul Traian Stănescu. Anunțul trist a fost făcut de fiul său, mihai Stănescu, pe rețeaua de socializare Facebook.

Un mesaj emoționant

Mihai Stănescu a scris: „Acum dansează în ceruri amândoi… Zbor lin, TATA!”, exprimându-și astfel durerea pentru pierderea tatălui său.

Cariera artistică

Traian Stănescu s-a născut pe 27 martie 1940 în Făget, județul Timiș. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1961,la clasa profesorului G.D. Loghin. După finalizarea studiilor, a fost angajat la Teatrul de stat din Piatra Neamț (1961-1964), unde a interpretat roluri memorabile precum vulpașin în „Domnișoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu și Tom în „Menajeria de sticlă” de Tennessee Williams.

Activitatea teatrală la București

după mutarea la București, Traian Stănescu a jucat la Teatrul C.F.R.Giulești (1964-1965) și apoi la Teatrul Mic din Capitala României între anii 1967-1968. Din 1968 până la sfârșitul carierei sale artistice, el a activat intens pe scena Teatrului Național București.

Roluri memorabile

Printre cele mai notabile interpretări ale sale se numără rolurile din producții precum:

• Luigi în „Sâmbătă, duminică, luni” (2007)
• Personaj principal în „Mașinăria Cehov” (2003)
• Protagonist în „Numele trandafirului”, adaptare după Umberto Eco (1998)

De asemenea, Traian Stăncescu s-a remarcat și ca actor de film prin apariții in pelicule precum:

• “Dragoste lungă de-o seară” (1964)
• “Castelanii” (1967)

Contribuția sa semnificativă atât pe scenã cât și pe ecran l-a consacrat ca o figurã importantã in cultura românească.

Pierdere recentã pentru lumea teatrului românesc

Această veste vine într-un moment deja marcat de doliu pentru comunitatea artisticã românească; cu doar câteva zile înaintea dispariției lui traian Stǎnescu s-a stins din viață Ioan Nicu Popa – un alt mare actor şi regizor al țării noastre. Mesajele pline de omagiu au început să curgǎ imediat după anunțarea morții acestuia din urmă.

Astfel se conturează o perioadǎ dificilǎ pentru arta dramaticã româneascǎ care își pierde figuri reprezentative ce au contribuit semnificativ la dezvoltarea acesteia.