Banca Mondială avertizează într-un raport asupra tendinţei investitorilor de „a acapara terenuri agricole”

Investitorii în terenuri agricole vizează ţări cu legi slabe, cumpărând terenuri arabile ieftin şi fără a-şi asuma angajamente privind locurile de muncă şi investiţiile, potrivit unui proiect de raport al Băncii Mondiale, informează Financial Times de marţi.

„Interesul investitorilor se focalizează asupra unor ţări cu guvernanţă slabă privind terenurile agricole”, se arată în proiectul de raport. Deşi acordurile au promis crearea de locuri de muncă şi infrastructură, „investitorii nu şi-au respectat promisiunile privind planurile de investiţii, în unele cazuri provocând daune grave bazei de resurse locale”, mai spune proiectul.

În plus, „nivelul plăţilor oficiale necesare a fost scăzut”, făcând din speculaţie un motiv-cheie pentru achiziţii. „Plăţile la terenuri sunt adesea abandonate… iar investitorii mari plătesc adesea impozite mai mici decât micii proprietari… sau deloc. „

Raportul intitulat „The Global Land Rush: Can it yield sustainable and equitable benefits?” (Goana după terenuri globale: Poate aduce beneficii durabile şi echitabile?) este cel mai amplu studiu privind aşa-numita „acaparare de terenuri agricole”, prin care ţările investesc în terenuri de peste mări pentru a-şi îmbunătăţi siguranţa alimentară, sau investitorii – cea mai mare parte localnici – cumpără teren arabil.

Tendinţa de „a acapara terenuri agricole” a câştigat notorietate după o încercare din 2008, făcută de Daewoo Logistics din Coreea de Sud de a obţine un teren vast în Madagascar, la un preţ foarte scăzut şi făcând promisiuni vagi de investiţii. Tranzacţia a contribuit la o lovitură de stat în ţară africană.
Proiectul de raport al BM a fost dezvăluit ziarului Financial Times de către o persoană care a declarat că doreşte să împiedice publicarea raportului la mijlocul perioadei de vacanţă de vară.

Organismul cu sediul la Washington a declarat că raportul este o lucrare în curs de elaborare şi au fost făcute revizuiri. „Atunci când va fi publicat în luna august, credem că va contribui la mult¬necesarele date şi alte informaţii privind acest subiect complex”, potrivit Băncii Mondiale.
Banca Mondială a susţinut în proiectul său lansarea unei Iniţiative pentru Transparenţa Terenurilor după modelul Iniţiativei pentru Transparenţă în Industria Extractivă (ITIE), care angajează guvernele, în special cele din ţări în curs de dezvoltare, să dezvăluie veniturile din petrol iar grupurile miniere să îmbunătăţească transparenţa acordurilor.

Criticii relevă că la opt ani de la lansare, numai Liberia, Timorul de Est şi Azerbaidjanul au fost membri deplini ai ITIE. Dar proiectul Băncii Mondiale afirmă: „Prin stabilirea unui format de raportare consecventă cu privire la achiziţionarea terenurilor şi de monitorizare a procesului de-a lungul timpului, s-ar putea oferi acces la informaţiile de care se duce lipsă acută.”

Proiectul a evidenţiat câteva succese în achiziţionarea de terenuri – mai ales în America Latină şi în Tanzania – dar imaginea de ansamblu pe care o oferă este una de exploatare, avertizând că investitorii fie nu aveau expertiza necesară pentru a cultiva terenul fie au fost mai interesaţi de câştigurile speculative decât de folosirea productivităţii terenurilor.

Proiectul a precizat că „rareori sau niciodată” s-au depus eforturi pentru a corela investiţiile în terenuri de „strategia de dezvoltare mai largă a ţărilor”. „Consultările cu comunităţile locale au fost adesea slabe”, a adăugat proiectul. „Conflictele au fost frecvente, de obicei privind drepturile asupra terenului”, se mai precizează. Raportul a afirmat că unele ţări au alocat terenuri investitorilor, care se aflau în limitele terenurilor agricole ale unor comunităţi locale.

Datele cu privire la acordurile privind terenurile agricole sunt sumare, bazându-se în cea mai mare parte pe relatări din media locale. Dar proiectul de raport al Băncii Mondiale a precizat că datele oficiale pentru câteva ţări au arătat transferuri mari, printre care 3,9 milioane de hectare în Sudan şi 1,2 milioane în Etiopia, între 2004 şi 2009. Este puţin probabil însă ca cererea de terenuri agricole să încetinească ca urmare a creşterii cererii şi preţurilor produselor.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata