Să te uiți la un serial popular te poate ucide. Nu e o exagerare. Este realitatea brutală din Coreea de Nord, unde simplul gest de a viziona o producție sud-coreeană atrage pedepse de o cruzime extremă. Un nou raport șocant de la Amnesty International, clădit pe mărturiile unor fugari, dezvăluie o lume greu de conceput: elevi, unii chiar de gimnaziu, sunt executați în public pentru că au îndrăznit să se uite la filme străine. Inclusiv la faimosul „Squid Game”, conform Digi24.

Informațiile cutremurătoare vin din 25 de interviuri detaliate cu nord-coreeni care au scăpat din țară între 2012 și 2020. Majoritatea erau tineri, având între 15 și 25 de ani când au fugit. Mărturiile lor descriu un regim paranoic, care vânează orice urmă de influență externă, pe care o numește „ideologie putredă”.

Legea care te ucide pentru un film

Represiunea a explodat sub conducerea lui Kim Jong Un. Totul a culminat în 2020, cu „Legea împotriva gândirii și culturii contrareacționare”. O lege care nu lasă loc de interpretări. Dacă ești prins vizionând sau doar deținând filme, seriale sau muzică din Coreea de Sud, pedeapsa este de la 5 la 15 ani de muncă forțată.

Și se poate și mai rău. Cei care distribuie astfel de materiale sau, și mai grav, organizează vizionări de grup, riscă direct pedeapsa cu moartea. Unul dintre fugari a confirmat că mai mulți liceeni au fost executați în provincia Yanggang, lângă granița cu China, fix pentru că au urmărit „Squid Game”. Informația e confirmată de o anchetă separată a Radio Free Asia, care a documentat o execuție similară în 2021 în provincia vecină, Hamgyong de Nord. „Luate împreună, aceste relatări din diferite provincii sugerează multiple execuţii legate de seriale”, scrie Amnesty. Coincidență? Greu de crezut.

Tariful supraviețuirii: 10.000 de dolari pentru a scăpa de lagăr

Ironia sorții… în acest sistem totalitar, justiția are un preț. Pedeapsa nu depinde de faptă, ci de câți bani ai. „Oamenii sunt prinși pentru aceeași faptă, dar pedeapsa depinde în totalitate de bani”, a povestit Choi Suvin, un bărbat de 39 de ani care a fugit în 2019. El a adăugat un detaliu șocant: „Oamenii fără bani își vând casele pentru a strânge 5.000 sau 10.000 de dolari pe care să îi plătească pentru a ieși din lagărele de reeducare”.

Conexiunile contează la fel de mult. Kim Joonsik, un tânăr de 28 de ani, a recunoscut că a fost prins de trei ori cu seriale sud-coreene. A scăpat de fiecare dată. Motivul? Familia sa avea relații. „De obicei, când elevii de liceu sunt prinși, dacă familia lor are bani, primesc doar avertismente”, a spus el. Soarta a fost însă cruntă pentru trei dintre prietenii de liceu ai surorii sale. Familiile lor nu și-au permis mita. Au fost condamnați la ani grei de muncă silnică.

Educație prin teroare. Copii forțați să asiste la execuții publice

Pentru a sădi frica, regimul folosește o metodă de o cruzime rară: execuțiile publice. Sunt prezentate drept „educație ideologică”. Mai mulți fugari au descris cum, încă de mici, erau adunați de autorități și forțați să privească aceste scene de groază. O lecție brutală. Să vadă ce pățesc cei care încalcă regulile.

„Când aveam 16, 17 ani, în gimnaziu, ne duceau la execuții și ne arătau totul”, își amintește Kim Eunju, o femeie de 40 de ani care a fugit în 2019. „Oamenii erau executați pentru că se uitau la mass-media din Coreea de Sud sau o distribuiau. Este educație ideologică: dacă te uiți, asta ţi se va întâmpla şi ţie”.

Paradoxul nord-coreean: Toată lumea se uită, inclusiv poliția

Chiar și cu riscul morții, conținutul media străin circulă masiv. Stick-urile USB, aduse ilegal din China, sunt o monedă de schimb valoroasă. O unitate specială de poliție, „Grupul 109”, face percheziții la domiciliu și pe stradă, fără mandat, căutând materiale interzise. Dar chiar și acești ofițeri sunt parte a sistemului corupt. Un fugar a povestit cum polițiștii le ziceau celor prinși: „Nu vrem să vă pedepsim aspru, dar trebuie să mituim şefii noştri pentru a ne salva propriile vieţi”.

Poate cel mai uluitor aspect este că toată lumea o face. E un act de sfidare universal. „Muncitorii o vizionează în mod deschis, oficialii de partid privesc şi citesc cu mândrie, agenţii de securitate se uită în secret, iar poliţia în siguranţă”, a mărturisit un intervievat. „Toată lumea ştie că toată lumea se uită, inclusiv cei care aplică represiunea”. Un joc periculos de-a șoarecele și pisica, unde miza este însăși viața.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Amnesty International Coreea de Nord Kim Jong Un Squid Game