Legea privind relansarea energetică a Italiei: O nouă eră pentru energia nucleară
Pe 9 iulie, Senatul italian a adoptat o lege crucială pentru dezvoltarea energetică, cunoscută sub denumirea de „Marile reforme pentru revitalizarea economiei naționale”, marcând astfel sfârșitul unei perioade de peste două decenii în care Italia s-a distanțat de energia nucleară, conform publicației franceze Le Monde.
Decizia a fost luată în urma unui referendum din noiembrie 1987, la scurt timp după tragedia de la Cernobâl, când cetățenii italieni au votat pentru desființarea centralelor nucleare existente și oprirea construcției unor noi unități. Această alegere a avut loc într-un context în care Italia era un lider recunoscut în domeniul energiei nucleare.
În prezent, autoritățile romane își propun să reducă costurile energetice cu până la 30%. Votul din Senat s-a desfășurat fără controverse politice semnificative, având loc chiar în timpul summitului G8. Procesul legislativ a început acum zece luni și a fost prelungit deliberat pentru a evita polemicile legate de alegerile europene și locale recente câștigate cu o majoritate covârșitoare de partidul lui Silvio Berlusconi.
Conform ministrului italian al industriei, Claudio Scajola, „percepția asupra energiei nucleare s-a schimbat semnificativ”. Trei factori principali stau la baza acestei transformări: dependența Italiei de importuri externe pentru 85% din necesarul energetic; prețurile mai mari cu 60% față de media europeană; și absența Verzii din parlament.
Partidul Democrat (PD) și formațiunea „Italia Valorilor” au criticat această decizie ca fiind o regresie după douăzeci de ani. Organizația ecologistă Legambiente consideră că această alegere este tardivă și susține că ar fi fost mai benefic să se investească în surse alternative precum energia solară sau eoliană.
Pe de altă parte, companiile Enel și Edison – principalii furnizori italieni – au salutat acest moment istoric. De asemenea, guvernul italian nu a stat pe gânduri și a semnat deja acorduri internaționale privind cooperarea nuclear-energetică înainte ca legislația să fie aprobată oficial. Un exemplu este un contract semnat cu Franța ce vizează întreg lanțul industrial al energiei nucleare: cercetare, echipamente şi gestionarea deseurilor radioactive.
Acest parteneriat preconizează construirea între opt şi zece centrale nucleare cu un buget estimativ de 40 miliarde euro; patru dintre acestea ar trebui finalizate până în anul 2020. Totuși, rămân provocări legate atât de amplasamentul centralelor cât şi formarea specialiștilor necesari operării acestora.
Guvernul promite că va publica criteriile necesare selectării viitoarelor locații prin crearea unei Agenții Naționale pentru Securitatea Nuclearǎ. În următoarele șase luni se va încerca convingerea autorităților locale să accepte instalările propuse; deja regiunile Sicilia şi Veneto au dat semne favorabile acestei inițiative.
Geografia Italiei prezintǎ provocări suplimentare datorită zonelor seismice active care limitează opțiunile disponibile. Dacă autorităţile locale nu vor accepta propunerile guvernamentale privind amplasamentele centralelelor nucleare planificate , executivul are intenţia declarării acestor zone drept „de interes strategic”, ceea ce le-ar plasa sub control direct al statului si armatei – similar modului in care s-au gestionat depozitele si incineratoarele destinate crizei gunoiului din Napoli.
Dupǎ o pauză extinsǎ pe parcursul celor douăzeci şi doi ani anteriori , Italia dispune totuşi încă dе experţi capabili să reînvie industria nuclearǎ? Companiile Enel si Edison afirmã cӑ da! Chiar dacă italienii au decis suspendarea programelor atomice interne , acești furnizori nu au încetat niciodatã formarea tehnicienilor in strӑinătate unde continuã activitӑti legate dе producerea energiei nucleare .
În țări precum Spania , Slovacia , România sau Franţa , Enel si Edison colaboreazӑ strâns cu operatorii locali (Endesa , EDF etc.), iar activitatea lor se extinde inclusiv către piețe emergente precum China sau Rusia . Cu toate acestea perioada fără energie nuclearǎ а dus la scӑderea numărului specialiştilor pregătiti в sectorу inginerіei nucleаre .
