Pescarii din Gaza: Între amenințări și supraviețuire
O noapte plină de pericole pentru echipajul ‘Mohamadin 61’
Membrii echipajului ambarcațiunii ‘Mohamadin 61’ au trăit o noapte tensionată, în care patrulele israeliene au deschis focul asupra vaselor de pescuit din zona Gaza. Nihab Rajab, proprietarul navei, își amintește cu melancolie vremurile când câștiga aproximativ 1.200 de euro pe zi. În prezent, venitul său a scăzut drastic la maximum 500 de şekeli (aproximativ 130 de euro), iar ambarcațiunea sa poartă urmele gloanțelor.
Limitările impuse pescuitului în apele gazane
Gaza se află într-o situație delicată, având acces limitat la mare sub jurisdicția Israelului. Cele aproximativ 700 de ambarcațiuni autorizate pot opera doar până la trei mile marine distanță. Prezența navelor internaționale îi face pe pescari să ezite să iasă din port din cauza temerilor legate de securitate.
Nihab consideră că sosirea navelor internaționale este esențială pentru a atrage atenția asupra condițiilor dificile cu care se confruntă comunitatea locală.
Adaptarea la circumstanțe dificile
Mulți dintre pescarii care obișnuiau să iasă în larg s-au adaptat realității actuale și și-au transformat bărcile în vase destinate agrementului, oferind plimbări familiilor pe plajele aglomerate ale Gazei. Această activitate este desfășurată cu precauție sporită atunci când navele umanitare se apropie, dat fiind că patrulele israeliene sunt considerate imprevizibile.
Portul Gaza rămâne un punct vulnerabil pentru securitatea regiunii, fiind folosit uneori ca rută pentru informații către inamic. Oficialii locali susțin că contrabanda este sub control; totuși, aceasta continuă să existe sub diverse forme.
Contrabanda cu pești: o alternativă profitabilă
Peștii aduși din Egipt reprezintă o sursă importantă pentru locuitorii Gazei datorită calității superioare față de cei capturați local în condiții riscante. Ambarcațiunile rapide ajung rapid la granița Rafah unde vecinii egipteni vând pești proaspeți ambalați corespunzător.
Ahmed, un pescar veteran în vârstã de 43 ani, explicã faptul cã veniturile sale sunt insuficiente datoritã restricţiilor impuse şi ameninţărilor constante: „Rareori reuşim sã prindem mai mult decât o ladã de sardine”, spune el referindu-se la preţurile exorbitante practicate pe piaţa localã comparativ cu cele ale produselor importate din Egipt.
În ciuda dificultăților economice și a unui șomaj ridicat ce atinge pragul alarmant de 40%, Ahmed prefera provocările întâmpinate acasă decât alternativele oferite peste graniță unde s-a simțit hărțuit atât de autoritățile egiptene cât și israeliene.
