Studii recente aduc noi perspective asupra mantalei terestre
Concluziile a două cercetări inovatoare sugerează modificări semnificative în înțelegerea structurii mantalei Pământului.
O serie de studii recente au provocat revizuirea modelelor științifice existente referitoare la alcătuirea mantalei terestre, situată între nucleul Pământului și crusta superioară. Aceste cercetări, publicate în revista Science, au fost realizate de echipe independente care au recreat condițiile extreme de temperatură și presiune din adâncurile mantalei.
Structura complexă a Pământului
Pământul este compus din mai multe straturi: crusta, mantaua, nucleul lichid exterior și nucleul solid intern. Mantaua se întinde pe o adâncime cuprinsă între 670 și 2.900 de kilometri, iar explorarea acesteia rămâne o provocare majoră pentru geologi. Informațiile disponibile sunt limitate la analiza undelor seismice care variază în funcție de tipurile de roci întâlnite.
Noutățile aduse de experimentele recente
Cercetătorii au utilizat lasere puternice pentru a simula temperaturile extreme ale mantalei și mostre minuscule de rocă presate între diamante pentru a reproduce condițiile ridicate de presiune. Un studiu sugerează că forma mineralului perovskit – componenta principală a mantalei – se schimbă semnificativ la adâncimi mai mari decât 2.200 km, având două structuri chimice distincte.
Un alt aspect important descoperit este prezența unui volum mic de bazalt lichid la limita dintre manta și nucleu, ceea ce ar putea explica comportamentele neobișnuite observate în regiunile cele mai profunde ale mantalei.
Implicarea acestor descoperiri asupra tectonicii plăcilor
Aceste rezultate oferă o nouă perspectivă asupra ciclurilor tectonice ale planetei. Studiul efectuat la Universitatea Blaise Pascal indică faptul că fragmentele crustei oceanice scufundate se topesc atunci când ajung aproape de nucleu datorită condițiilor extreme existente acolo.
De asemenea, s-a constatat că bazaltul din crusta oceanică are un punct de topire mai scazut comparativ cu alte tipuri rockoase atunci când ajunge în apropierea nucleului terestru.
Permanența activității geologice pe Pământ
Cercetările subliniază natura dinamică a planetei noastre; materia aflată profund sub suprafață ar putea fi veche dar continuu reciclat prin procesele tectonice active. Denis Andrault afirmând că „Pământul rămâne o planetă vie”, evidențiază importanța acestor studii pentru viitoarele investigații geologice.
