Pe fondul creşterii puterilor UE, europenii trebuie să rămână ataşaţi limbilor naţionale

Divizările dintre o Valonie vorbitoare de franceză şi o Flandră vorbitoare de flamandă, stabilite în Constituţie ca urmare a separării lingvistice, au condus Belgia mai des ca niciodată spre neguvernabilitate, scrie publicaţia britanică The Observer.

Săptămâna trecută, guvernul de coaliţie format din cinci partide a căzut, în condiţiile în care liberalii flamanzi s-au retras pe fondul incapacităţii de a se ajunge la un compromis asupra unui district mixt care permite valonilor vorbitori de franceză să voteze pentru partidele flamande, punând astfel capăt separării constituţionale între grupurile politice francofone şi cele flamande.

Guvernul care a căzut a avut nevoie de 194 de zile pentru a se forma demonstrând cât de profundă este linia de demarcaţie etno-lingvistică care separă Belgia. Pentru cei suspicioşi faţă de o unitate din ce în ce mai pronunţată la nivel european, Belgia reprezintă un exemplu îngrijorător despre ce poate merge prost; un stat care a ajuns să nu fie mai mult decât o serie de euro-regiuni în densa aglomerare urbană nord-vest europeană.

Ceea ce este însă remarcabil în ceea ce priveşte modul disfuncţional în care trăieşte Belgia este faptul că situaţia nu evoluează spre o mai mare euro-omogenitate. În schimb, există refuzul comunităţilor francofonă, respectiv flamandă de a renunţa la diferenţe, reprezentat cel mai adesea sub forma unei respingeri încăpăţânate de a ceda în privinţa chestiunii limbii.
Acest lucru se reflectă în sălile „cenuşii” de întâlniri de la Bruxelles, unde armate de traducători se chinuie să traducă dintr-o limbă europeană în alta. Uniunea Europeană este adesea luată peste picior pentru asemănarea cu un Turn Babel.

A încerca să unifici lingvistic Europa înseamnă a înţelege greşit natura sa, în condiţiile în care Europa este UE şi UE este Europa. Puţine locuri sunt mai puţin autentic europene decât cartierul european de la Bruxelles, cu blocurile sale de birouri, expaţii din birocraţia UE, lobby-iştii şi politicienii săi. Acest loc este lipsit de istorie, de stil şi de profunzimea culturală care face Europa un loc atât de uimitor, potrivit analizei.

Statul naţiune modern, asigurat de un anumit tip de puritate etnică şi lingvistică, este, de bine de rău, principalul punct de concentrare al loialităţii populare. Prin urmare, cei care îşi doresc ca o singură limbă europeană să înlocuiască armatele de interpreţi şi de traducători din UE trebuie să aştepte foarte mult timp. Limba încă contează, divizând şi unificând în acelaşi timp Europa.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata