Analiza lui Zurab Todua asupra vizitei președintelui României în Republica Moldova
Într-un articol detaliat publicat în ziarul Nezavisimaia Moldova, Zurab Todua, analist rus, subliniază că președintele României, Traian Băsescu, nu a fost pe deplin mulțumit de rezultatele vizitei sale în Republica Moldova. Deși a fost întâmpinat cu căldură de noua conducere de la Chișinău, nu s-au adunat mulțimi pe străzile capitalei pentru a-l aclama. Potrivit lui Todua, numărul redus al susținătorilor unirii este semnificativ și nu reflectă o susținere populară larg răspândită.
Sprijinul românilor din afara granițelor a constituit un element central al campaniei electorale a lui Băsescu. Analistul recunoaște abilitățile politice ale acestuia și pasiunea sa pentru patriotism, care îl motivează să ofere o viziune istorică tuturor românilor din diaspora.
Cu toate acestea, Todua avertizează că orice revendicare oficială din partea României asupra teritoriului Moldovei sau Ucrainei ar putea genera întrebări serioase privind granițele cu Ungaria și Bulgaria. În timpul vizitei sale la Chișinău, Băsescu a criticat Pactul Ribbentrop-Molotov fără ezitare.
Declarațiile sale și campania unionistă din mass-media moldovenească au determinat analiști să concluzioneze că planurile lui Băsescu ar putea evolua spre o doctrină panromână care ar putea culmina cu integrarea teritoriilor populate de români în România.
Todua consideră că solicitările de anulare a efectelor Pactului Ribbentrop-Molotov sunt nejustificate. El argumentează că pactul își pierde relevanța după invazia Germaniei naziste asupra URSS-ului în 1941. De asemenea, el subliniază faptul că frontierele europene au fost stabilite prin acorduri internaționale postbelice precum cele de la Ialta și Potsdam și confirmate prin Actul Final de la Helsinki din 1975.
Analizând destrămarea Iugoslaviei sau URSS-ului ca exemple istorice relevante pentru unirea Moldovei cu România, Todua afirmă că aceste procese s-au desfășurat pe baza voinței interne ale statelor respective și nu au implicat teritorii vecine. Reunificarea Germaniei este diferită deoarece s-a realizat conform dorinței majorității germanilor fără afectarea altor teritorii externe.
Unirea dintre Republica Moldova și România ar fi putut fi posibilă în contextul evenimentelor tumultoase ale anilor ’80-’90; totuși lipsa voinței populației moldovenești face această opțiune improbabilă acum. Totodată, doctrina panromânismului se dovedește instabil datorită negării pactului istoric menționat anterior și legătura sa direct cu revendicările teritoriale ale Moldovei față de Ucraina.
În opinia analistului rus, unirea nu va avea loc atâta timp cât vor exista dispute nerezolvate privind Bucovina de Nord sau Basarabia de Sud. El se întreabără retoric dacă există persoane naive la București care cred că Moscova sau Kievul vor rămâne pasive față de astfel de mișcări.
De asemenea, majoritatea etnicilor care trãiesc astãzi în Republica Moldova nu sprijină ideea unirii nici măcar într-o formã europeanizată; iar dacă guvernarea liberalã va încerca să inițieze acest proces unilateral , acesta va duce probabil la fragmentarea țării într-o serie dе enclave autonome.
Todua avertizează despre pericolele unei politici externe bazate pe revizuirea unor documente istorice precum Pactul Ribbentrop-Molotov; el sugerează cӑ alte state ar putea formula cereri similare ce pot destabiliza regiunea Europeana si chiar Uniunea Europeanǎ insasi .
El concluzioneazӑ cӑ Traian BӃsescu si echipa sa sunt conştienţi dе complexitatea acestor probleme şi evitӃ sӏ depaseste limitele acceptabile deoarece ştiu cǎ o adevǎratǎ unire necesită sprijin masiv din partea populaţiei moldoveneşti – estimativ 80-90% – ceea ce este extrem dе improbabil având в vedere contextul actual.
