Şcolile de elită franceze, presate să adopte meritocraţia deschisă

Franţa iniţiază un experiment major – cum să-şi diversifice acele „grandes ecoles”, elita universităţilor care au produs lideri francezi în orice domeniu, scrie The New York Times.

Deoarece intrarea la cele mai bune astfel de instituţii garantează efectiv locuri de muncă de top pentru viaţă, guvernul îndeamnă şcolile să-şi stabilească obiectivul de creştere a procentului de elevi cu burse la 30% – de trei ori mai mult decât raportul actual la şcolile cele mai selective.
Totuşi, şcolile de elită se tem că acest lucru ar putea dilua standardele şi suscita nemulţumire printre francezii care cred că aceasta contravine unui ideal francez de meritocraţie pe bază de rasă, religie şi etnie.

Franţa se consideră o ţară de „virtute republicană,” o meritocraţie condusă de o elită bine instruită, ce se desprinde dintr-un sistem de învăţământ extrem de competitiv. La vârful său se află „grandes ecoles”, aproximativ 220 de instituţii cu diferite specialităţi, iar în partea superioară a piramidei, o mână de instituţii celebre, care acceptă câteva mii de studenţi pe an, toate având examene de admitere foarte competitive.

„În Franţa, familiile sărbătoresc acceptarea într-o şcoală de elită mai mult decât absolvirea în sine”, a declarat Richard Descoings, care conduce cea mai liberală dintre ele, „Institut ďÉtudes politiques de Paris”, cunoscută sub numele de Sciences Po.
Rezultatul, spun criticii, este o elită de bogaţi şi albi care se autoperpetuează, asigurându-le propriilor copii abilităţile sociale, sprijinul financiar şi cunoştinţele culturale pentru a trece examenul de admitere, cunoscut sub numele de „concours”, în mod normal luat după doi ani de studiu intensiv suplimentar de pregătire în şcoli scumpe, după liceu.

Problema nu este pur şi simplu baza îngustă a elitei, ci auto-mulţumirea ei. „Franţa are atât de multe probleme cu inovarea”, a declarat Descoings. Cei care trec testele „sunt foarte inteligenţi, dar întrebarea este: sunt şi creativi? Sunt dispuşi să se expună riscului? Să ducă o luptă?”.
Acestea sunt calităţi rareori testate la examene.
Şcolile se tem că guvernul va submina excelenţa în numele de ingineriei sociale şi spun că procesul trebuie să înceapă mai jos pe scara de învăţământ.

Statul, spun ei, ar trebui să caute studenţi săraci cu potenţial şi să-i ajute să intre în şcolile pregătitoare. Din cele 2,3 milioane de studenţi din învăţământul superior francez, aproximativ 15% au acces la şcolile de elită sau şcoli pregătitoare. Jumătate din cei din şcolile pregătitoare merg însă la universităţi standard.
Pierre Tapie, 52 de ani, este directorul şcolii de afaceri ESSEC şi preşedinte al „Conférence des Grandes Écoles”, care reprezintă 222 de şcoli. Deşi împărtăşeşte obiectivul guvernului privind diversitatea, el spune că există o cale educaţională lungă înainte de concurs.

Generalul Xavier Michel, 56 de ani, conduce École Polytechnique, una dintre cele mai bune instituţii de inginerie din lume şi subordonată Ministerului Apărării. Cunoscută sub numele de X, şcoala este extrem de competitivă, iar studenţii primesc o pregătire de bază şi defilează purtând bicornul, datând de pe vremea lui Napoleon, care a pus sub şcoala control militar în 1804. „Chiar şi acum – a spus Michel – şcoala are doar 500 de studenţi pe an. Nu vrem să aducem elevi care riscă să eşueze”.

În luna februarie, „Conférence des Grandes Écoles”, supusă unei presiuni considerabile, a semnat „Carta Şanselor egale” cu guvernul, angajând şcolile să încerce să ajungă la obiectivul de 30% înainte de 2012, în caz contrar riscând să piardă din finanţare.
Este însă foarte greu să măsori diversitatea într-o ţară în care fiecare cetăţean este presupus egal şi nu există statistici oficiale pe criterii de rasă, religie sau etnie. Există prezumţia că cetăţenii mai săraci sunt mai diferiţi, incluzând un procent mult mai mare de musulmani, negri şi imigranţi din generaţia a doua.

Ministrul învăţământului superior, Valérie Pécresse, susţine că francezii care au crescut într¬un cartier sărac au aceleaşi dificultăţi, indiferent de etnie. Guvernul examinează dacă actualul test depinde prea mult de familiarizarea cu istoria şi cultura franceză.
„Avem în vedere caracterul discriminatoriu social, sau nu, al acestor teste”, a spus Pécresse. „Vreau acelaşi concurs pentru toţi, dar nu exclud ca testele de concurs să evolueze, cu obiectivul unei mai mari deschideri sociale şi o evaluare mai bună a inteligenţei tinerilor.”

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata