Un haos climatic fără precedent

Inundaţii, temperaturi extreme, incendii… sunt doar câteva din fenomenele care în mod simultan s-au produs vara aceasta, în timp ce oamenii de ştiinţă vorbesc deja de schimbare climatică. Realitatea depăşeşte uneori ficţiunea, însă de data aceasta se potriveşte perfect cu teoria.

Datele ştiinţifice arată că o lume care se supraîncălzeşte din cauza gazelor cu efect de seră se caracterizează prin puternice ploi de vară şi căderi de zăpadă iarna, secete pe arii extinse şi valuri de căldură, chiar şi în locuri neobişnuite, notează miercuri ziarul ABC.

Sunt toate manifestări climatice extreme, de care lumea a avut parte vara aceasta. Temperaturi record în Rusia, inundaţii în India, Pakistan şi China, secete severe în África subsahariană, ploi torenţiale în SUA, secetă în Australia, valuri de frig în Argentina şi Bolivia şi chiar desprinderea în Groenlanda a unui aisberg de patru ori mai mare decât Manhattan… Un lanţ de evenimente pe care Organizaţia Meteorologică Mondială /OMM/ îl consideră ‘fără precedent’ť.

Totuşi, potrivit organizaţiei ‘înlănţuirea acestor evenimente cadrează cu prognozele Comitetului Interguvernamental privind Schimbarea Climei (IPCC) care a avertizat în legătură cu manifestări climatice extreme din cauza schimbării climei. Ceea ce s-a întâmplat vara aceasta indică o schimbare a climatică, sau dovada că o asftel de schimbare deja s-a produs.

Nu este un lucru nou, valul de căldură care a afectat Europa în 2003 a fost primul semn în acest sens, totuşi oamenii de ştiinţă sunt reticenţi în a face o legătură atât de directă între dezastre punctuale şi încălzirea globală.
Rafael Simó, cercetător la Institutul Ştiinţelor Maritime din Barcelona care studiază impactul oceanelor asupra schimbării globale arată că ‘cele întâmplate în Rusia sunt greu de explicat prin oscilaţii naturale pe care să le poată suferi această regiune.

Şi prevestesc să se repete şi pe viitor’. La rândul său, Angel Rivera, purtătorul de cuvânt al Agenţiei de Stat de Meteorologie (Aemet), arată că de mult timp serviciile meteorologe au avertizat despre aceste fenomene ‘care merg în direcţia proiecţiilor schimbării climatice. Chiar dacă înainte trebuie socotit cu grijă dacă numărul fenomenelor adverse este sau nu în creştere’.

Este şi motivul pentru care OMM va organiza la sfârşitul lui septembrie la Paris o conferinţă mondială pentru a încerca să omogenizeze procedurile care să permită o cuantificare a fenomenelor extreme.
Dacă pentru uragane şi cicloni este mai uşor să fie studiată evoluţia, prin diferitele categorii de clasificare, nu acelaşi lucru se întâmplă cu valurile de frig sau de căldură, sau cu ploile torenţiale. Potrivit lui Rivera, acest lucru ‘răspunde unei preocupări în creştere, deoarece avem impresia că numărul fenomenelor adverse este tot mai mare’.

Totuşi, în opinia sa, este indiscutabil faptul că actuala curbă a temperaturii medii a planetei este în creştere, desigur în dinţi de fierăstrău, dar este o evidenţă incontestabilă. Iar în timp ce OMM atrage atenţia supra unui ansamblu de fenomene care se petrec simultan, Agenţia Oceanică şi Atmosferică a SUA (NOAA) a prezentat bilanţul pe iulie, considerându-l al doilea iulie cel mai călduros din istorie.
Astfel, temperatura medie globală la suprafaţă pământului şi a oceanelor a fost în iulie de 16,5 grade, cu 0,6 grade Celsius peste media din secolul XX, cînd a fost de 15,8 grade. Doar iulie 1998 a fost mai cald.

Pe de altă parte, NOAA afirmă că 2010 este pe cale să devină cel mai călduros an din istorie, iar ceea ce mai rămâne din el se anunţă la fel de fierbinte. Perioada cuprinsă între ianuarie şi iulie a fost cea mai caldă din toate timpurile, cu o temperatură medie de 14,5 grade Celsius. Trece astfel pe locul doi perioada dintre ianuarie şi iulie din 1998, aflat în funtea listei anilor cei mai călduroşi din istorie.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata