Economistul-șef pentru Emea la S&P Global Ratings a afirmat, „Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la crearea pieței unice europene. În multe privințe, aceasta a fost un succes și a condus la o creștere economică semnificativă în întreaga regiune.
Cu toate acestea, nu este încă o uniune economică completă. Uniunea bancară și a piețelor de capital este încă incompletă – iar acest lucru reprezintă un obstacol în calea UE.
Prin urmare, libera circulație a mărfurilor și a lucrătorilor în cadrul blocului nu este însoțită de libera circulație a capitalurilor. Datele arată că fluxurile de capital privat transfrontalier în UE nu au crescut de la criza financiară mondială, iar creanțele financiare transfrontaliere reprezintă aproape 100 % din produsul intern brut al UE în 2022, la fel ca în 2007.
Mai mult, aceste investiții private, impulsionate de economiile private, nu ajung în domeniile care au cu adevărat nevoie de ele. Fluxurile de capital se deplasează în nordul și în centrul UE, deoarece investitorii percep că riscul în Europa de Est și de Sud este prea mare, în ciuda unor randamente potențiale mai bune.
În 2022, țările din sudul Europei au primit cu aproximativ 50 de puncte procentuale mai puține finanțări din partea altor țări europene decât în 2008. Creșterea bazinelor de economii interne în întreaga Europă pare a fi în contradicție cu această imagine.
De ce este aceasta o problemă? Estul și sudul au nevoie de investiții pentru a recupera decalajul față de restul UE. Fără astfel de investiții, UE nu va putea profita pe deplin de avantajele pieței sale unice. Situația actuală limitează, de asemenea, capacitatea blocului de a răspunde la șocurile externe, deoarece uniunea rămâne fragmentată din punct de vedere financiar. În condițiile în care unele țări europene se află în pragul recesiunii, este mai important ca niciodată ca uniunea să fie rezistentă la șocuri.
Există două modalități prin care UE poate rezolva această dilemă de finanțare.
În primul rând, ar putea umple golul de investiții private cu subvenții publice, similar planului Next Generation EU de redresare post-pandemică. Datele arată că mai multe investiții publice în regiunile în curs de dezvoltare pot menține apetitul investitorilor privați, deși până în prezent există dovezi mixte care sugerează că acestea pot fi sporite.
Anii de finanțare a coeziunii și a dezvoltării regionale au încurajat, fără îndoială, creșterea economică în sudul și estul UE, dar abia dacă au îmbunătățit percepția piețelor de capital cu privire la riscurile din această zonă, deoarece creanțele financiare intra-UE au stagnat de la criza financiară mondială. Prin urmare, pentru a sprijini dezvoltarea acestor regiuni și pentru a se asigura că blocul este rezistent la alte șocuri, va fi nevoie de mai multă finanțare publică. Nordul și centrul UE vor suporta acest cost – amploarea sa este dificil de cuantificat și, pentru liderii naționali, va fi nepopular din punct de vedere politic.
Alternativ, UE poate decide să își finalizeze uniunea bancară și a piețelor de capital. Acest lucru ar spori partajarea riscurilor private, facilitând distribuirea fondurilor comune de capital privat către țările care au nevoie de ele. Aceasta ar ajuta țările mai sărace ale UE să evite să devină tot mai dependente de transferurile publice și este, de asemenea, o soluție mai ieftină.
Există dovezi că UE poate mobiliza partajarea riscurilor private în cadrul original al uniunii bancare și al piețelor de capital. În timp ce finanțarea prin obligațiuni și împrumuturile bancare către țările din sudul UE s-au diminuat substanțial – cu 50 de puncte procentuale din PIB-ul națiunilor din sud de la criza mondială, conform calculelor noastre – capitalul transfrontalier a fost o sursă de finanțare mult mai stabilă. Din nefericire, capitalurile proprii transfrontaliere sunt, de asemenea, cea mai marginală sursă de capital. Capitalurile proprii transfrontaliere investite în economiile din sudul UE reprezintă mai puțin de 7 % din PIB-ul acestor țări. Prin urmare, uniunea piețelor de capital, care urmărește să promoveze finanțarea prin capitaluri proprii, este o alegere politică înțeleaptă.
Ascensiunea Luxemburgului și a Irlandei, ambele economii mici din punct de vedere al PIB-ului UE, ca centre pentru fondurile transfrontaliere, este un alt semn de speranță. Datorită unui cadru juridic și de reglementare competitiv, Luxemburgul a devenit principala locație din Europa pentru organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și fondurile de investiții alternative, cu o cotă de piață de 27 %, înaintea Irlandei (19 %).
Desigur, realizarea unei uniuni bancare și a piețelor de capital nu este ușoară. Am făcut deja progrese, dar trebuie să avansăm înainte de următoarea criză. Cu cât facem mai puține progrese până la următoarea criză, cu atât este mai probabil ca împărțirea riscurilor publice să trebuiască să crească pentru a absorbi șocul.
În cazul unei noi crize, guvernele națiunilor UE s-ar putea confrunta cu o alegere dură. Să investească mai mulți bani publici pentru a oferi stimulente fiscale și monetare pentru a sprijini economiile fragile ale blocului. Sau să facă să funcționeze uniunea bancară și a piețelor de capital. Stabilitatea și prosperitatea UE se bazează pe astfel de îmbunătățiri”.
Sursa – www.ft.com
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
News24Luca Niculescu anunță pregătirea unui plan contra violenței școlare după atacul de la Bistrița
Dolce SportFlorinel Coman ar avea un acord pentru FCSB, condiționat de rezilierea cu Al-Gharafa
GetPonyTesla Model Y depășește Dacia Sandero în bilanțul european după nouă luni
BravonetDecorurile filmelor Beatles ale lui Sam Mendes vor deveni atracție pentru fani la Liverpool în 2028
LylaCreierul copiilor mici răspunde diferit la joaca în doi față de un film urmărit cu părintele
Revista IoanaCe verifici acasă înainte să pleci și care sunt cele 7 semne că instalația electrică are nevoie de control
