În contextul în care Statele Unite au cheltuit sume considerabile împrumutate de la China, președintele Barack Obama ar trebui să aprecieze abilitățile financiare ale acestei puteri emergente, mai degrabă decât să critice politica monetară a acesteia, sugerează Der Spiegel.
Este bine cunoscut faptul că în politică este esențial să ai atât susținători, cât și adversari. Colaborarea împotriva unui dușman comun poate fi extrem de benefică. Astfel, nu este surprinzător că președintele american Barack Obama continuă pe aceeași linie critică față de China ca și predecesorul său.
Recent, Obama a declarat că politica monetară chineză afectează negativ piața muncii din SUA. Această afirmație rezonează cu mulți americani și are un fundament real; totuși, nu schimbă situația existentă. Statele Unite sunt cel mai mare debitor global și nu se află într-o poziție favorabilă pentru a impune condiții Chinei.
Din fiecare dolar pe care administrația Obama intenționează să-l aloce în 2010, peste 30 de cenți provin din împrumuturi, o parte semnificativă venind din China. Ar fi mai prudent ca SUA să renunțe la acuzații și să adopte o abordare învățată din experiența chinezilor. Comparativ cu americanii, situația financiară a Chinei este remarcabil de solidă iar strategia lor monetară este extrem de sofisticată.
Chinezii economisesc cu o disciplină demnă de admirat; un cetățean obișnuit al Chinei își depune aproximativ 40% din venituri într-un cont bancar, spre deosebire de americanul mediu care economisește doar aproximativ 3%. Banca Populară a Chinei dispune acum de rezerve valutare ce depasesc două trilioane dolari; pe când America se confruntă cu un deficit bugetar uriaș ce se apropie de 14 trilioane dolari.
China începe treptat să limiteze politicile sale monetare expansioniste care au fost implementate pentru stabilizarea sistemului financiar fragil în timpul crizei economice globale. Guvernul chinez a crescut ratele dobânzilor și le-a cerut băncilor comerciale private să mențină rezerve mai mari pentru a reduce lichiditățile disponibile pe piață. Astfel zilele creditelor ieftine par a fi numărătoare invers.
Pe când America ezită încă întreținerea unei politici anticriză bazate pe datorii masive? Rezerva Federalã continuã sã ofere credite la dobânzi foarte scãzute si investeste miliarde in sprijinirea sectorului imobiliar.
Aceasta reprezintã o încercare disperatã d eîmbunătăți economia acum şi d eplata ulterior costurile aferente acestui proces. Pe plan internațional însă oficialii chinezi devin donatori activi şi nu doar beneficiari ai ajutoarelor externe; ei emit obligațiuni guvernamentale chiar dacă țara nu are nevoie urgentǎ sǎ se împrumute . Multe națiuni precum Brazilia sau India aleg deja alternative la piața americanǎ prin achiziționarea obligațiunilor emise de China , iar acești bani sunt folosiți ulterior pentru investiții în alte state precum Rusia sau India .
Acest circuit economic paralel cu dolarul va contribui probabil la pregătirea terenului pentru eventuale schimbări viitoare ale monedei globale dominante . Xiao Gang , șeful Bank of China , subliniazǎ cǎ momentul internaționalizării yuan-ului s-ar putea apropia rapid .
În contrast , America rămâne concentrată asupra propriei politici monetare fără a lua măsuri preventive împotriva inflației crescânde sau riscurilor unei noi bule speculative . Prin această atitudine autoizolantǎ , SUA riscă inclusiv deteriorarea relației sale cu europenii .
China si-a consolidat participatiile in majoritatea bancilor regionale mondiale si joacă roluri importante in sprijinirea statelor aflate in dificultate financiarā prin intermediul unor iniţiative similare celor oferite anterior prin FMI .
Afacerea petrolierā constituie baza hegemoniei dolarului ; statele producătoare deruleazӑ tranzacţii anuale estimative ce ating valoarea impresionantӑ d e2 trilioane dolari exclusiv in moneda americanӑ . Larry Summers , consilier economic principal al lui Obama compara odinioarӑ importanţa dolarului cu cea a limbii englez̦e in comerţul international .
China fiind unul dintre cei mai mari consumatori mondiali discutǃ deja despre modalitǃti alternative d eplata cȋnd vine vorba despre achizițiile sale petroliere dorind sa utilizeze yuan-ul ca metodǃ preferatǃ ; desigur aceasta ar putea crea dificultati dat fiind faptul cӏ producătorii n-ar putea utiliza moneda respectivȋ decȋt local dar ar avea posibilitatea achiziţiilor directe din ţara asiaticǃ
Aceasta strategie poate fi comparată metaforic cu invaţarea limbajului mandarin ; astfel china cauta sa minimizeze influenta dollar- ului asupra propriilor interese economice . Declinurile valorice ale dollar- ului fata d e euro sau yen pot afecta indirect yuan-ul având legaturile strânse dintre cele doua valute dar deprecierea acestuia contribuie totodatā creşterea exporturilor către Europa şi alte regiuni asiatice .
Astfel china vinde mult mai multe produse europene decât americane ceea ce demonstreaza abilitatea guvernelor respective d eutilizare eficient instrumentele politicii financiare nationale intr-un mod calculat si strategic ; ceea ce contravine ideologiei tradiţionale conform căreia economia planificată era incapabilǎ sa reacţioneze rapid la provocările externe – cum spunea odinioară Ludwig Erhard fost cancelar german – astazi el ar recunoaşte succesurile asiatice demonstrând clar diferenţa dintre cele două modele economice existente : unul bazat pe planificări rigide versus alt model flexibil adaptabil nevoilor actuale !
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News




