Europa trebuie să depăşească subordonarea psihologică faţă de SUA

NATO, care intenţionează anul acesta să propună o nouă perspectivă globală, şi-a manifestat dorinţa de a lucra într-o mai mare sintonie cu Uniunea Europeană (UE) dar ar fi oportun ca Europa să definească în primul rând care sunt priorităţile sale strategice, notează Roger Cohen în ziarul The New York Times, preluat de Corriere della Sera.

Preşedinţia Obama a reprezentat un şoc pentru Europa, este de părere editorialistul menţionat. La urma urmelor, Obama nu este un occidental şi nici măcar un atlantist. A crescut în Indonezia şi insulele Hawaii, iar acestea din urmă reprezintă în SUA punctul cel mai distant de coasta atlantică.
Marile bătălii ale Războiului rece, care au contribuit în mare măsură la întărirea relaţiilor dintre Europa şi SUA, nu au lăsat semne asupra lui Obama, a cărui pregătire umană şi profesională a fost influenţată de globalizare. Aceasta ără a mai lua în calcul că afecţiunea sa se îndreaptă spre zona africană şi Pacific.

Poate că Obama este în măsură să pronunţe un discurs admirabil pe o plajă din Normandia, dar acest lucru nu anulează faptul că ne aflăm în faţa primului preşedinte american pentru care debarcarea aliaţilor reprezintă ceva destul de îndepărtat sub profil emoţional, relevă Roger Cohen.
Aceste adevăruri au avut nevoie de timp pentru a-şi croi drum în Europa deoarece Bătrânul Continent, în unanimitatea deplină atinsă în ceea ce priveşte dezaprobarea lui George W.Bush, a văzut în Obama un salvator capabil să reînnoade relaţiile transatlantice. Unul câte unul, liderii europeni au fost dezamăgiţi de detaşarea rece a preşedintelui american şi s-au simţit trădaţi.

În realitate, scrie Cohen, Obama este un pragmatic pur. Vrea ajutorul Europei, îndeosebi în Afganistan, dar nu vede nicio raţiune pentru a idealiza relaţiile atlantice, acaparat cum este de priorităţi strategice urgente privind China, India, Rusia şi Orientul Mijlociu. Obama este ocupat să aducă SUA într-o lume post-occidentală. Cu alte cuvinte, încearcă să adapteze America la o lume care va asista la demolarea treptată a poziţiei sale de putere.

„Aş îndrăzni să spun că China, datorită sensului clar al direcţiei sale strategice, indiferent de cât de provocatoare este ea, merită respectul lui Obama mai mult decât Europa, al cărei sentiment de condescendenţă faţă de SUA ascunde haosul din cadrul ei”, este de părere Cohen.
Europa trebuie să depăşească această subordonare psihologică pentru a se redescoperi, un demers ce ar putea favoriza legături şi mai puternice proiectate spre viitor. Pentru a-l parafraza pe ursul Baloo din „Cartea Junglei”, vechea lume transatlantică este de acum „sfârşită, dusă, dispărută”.

În Afganistan, contribuţia Europei şi sacrificiile sale au fost imense. Totuşi, alocările de fonduri pentru apărare în Europa nu au crescut, în pofida profundului decalaj ce separă ţările europene de bugetul militar american.
Este evident că numai coordonarea cheltuielilor militare în Europa, pe baza unor priorităţi bine definite, va reuşi să reducă risipa şi să scadă costurile. In sectorul apărării, ca şi în politica externă, ceea ce aşteaptă Obama de la Europa este claritatea, nu vorbe inutile, conchide editorialistul american.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata