Provocarea SUA privind prezenţa militară în Marea Neagră irită Rusia

O furtună se prefigurează în şi în jurul Mării Negre, pe măsură ce Rusia se confruntă cu o provocare din ce în ce mai accentuată din partea Statelor Unite care îşi intensifică prezenţa militară în fostele ţări satelit ale Uniunii Sovietice, cum ar fi România, Bulgaria şi Ungaria, relatează revista lunară niponă Sentaku Magazine în ediţia din luna iulie.

În România, SUA au cheltuit 50 milioane de dolari anul trecut pentru a-şi extinde bazele cu scopul de a găzdui 1.700 de militari. Principala bază este cea aeriană de la Mihail Kogălniceanu, amplasată lângă Constanţa, pe malul Mării Negre, locaţie unde se susţine că CIA ar fi menţinut un centru secret de detenţie.
Chiar dacă nu este nimic nou în faptul că SUA deţin baze militare în România, datând de la începutul războiului din Irak, ceea ce este important e anunţul Washingtonului cu privire la intenţia sa de a le utiliza pe termen nelimitat.

În luna mai, o unitate a puşcaşilor marini centrată în jurul unui batalion de tancuri a fost trimisă pentru prima dată la baza de la Mihail Kogălniceanu. Între timp, în Bulgaria, Statele Unite intenţionează să îşi extindă bazele pentru a putea găzdui 2.500 de militari. Principala bază bulgară este cea aeriană de la Bezmer, situată la aproximativ 50 de km de coasta sudică a Mării Negre.

În cazul în care proiectul va fi finalizat, SUA vor dispune de o bază aeriană strategică în Bulgaria, la o scară comparabilă cu bazele aeriene de la Incirlik (Turcia) şi Aviano (Italia). Exerciţii comune aeriene americano-bulgare au fost efectuate în luna mai.
Eforturile americane de a-şi consolida capacitatea de apărare în ţările aflate anterior sub influenţa sovietică nu se limitează la România şi Bulgaria, ci sunt evidente şi în Ungaria, chiar dacă această ţară nu are ieşire la Marea Neagră.

De mai mulţi ani, baza aeriană de la Papa a găzduit avioanele de transport americane Boeing C-17, ceea ce a transformat baza într-unul dintre centrele strategice majore de transport aerian din afara SUA.
Potrivit publicaţiei nipone, este important de remarcat că toate aceste acţiuni reprezintă doar pasul iniţial făcut de Washington pentru a-şi extinde prezenţa militară în regiunea Mării Negre.

La finalizarea acestor proiecte de extindere a bazelor în 2012, două treimi din Corpurile de Reacţie Rapidă ale Armatei SUA în Europa vor fi concentrate în România şi Bulgaria.
Aceasta înseamnă că linia frontului american de apărare se mută de la frontiera de est a Germaniei la Marea Neagră, care se învecinează cu Orientul Mijlociu, Caucazul şi Rusia.

O altă sursă de nelinişte pentru Rusia o reprezintă încercarea SUA de a revigora planul de a amplasa un scut antirachetă american în Europa. Chiar dacă preşedintele american Barack Obama susţine că a abandonat proiectul care implica Polonia şi Republica Cehă, se spune că un sistem similar va fi finalizat în România şi Bulgaria între 2018 şi 2020.

România este gata să accepte desfăşurarea a 20 de interceptoare de rachete SM-3, în prezent instalate la bordul navelor americane echipate cu sistemul de luptă Aegis. Aceste rachete ar putea fi înlocuite cu rachetele mai avansate THAAD (Theatre High-Altitude Area Defence), care vor fi desfăşurate şi în Bulgaria. Între timp, a devenit mult mai probabil că sistemul radar în banda X, pe care SUA iniţial îl planificaseră să-l instaleze în Republica Cehă, va fi amplasat în Israel.

Distrugătoare americane care transportă rachete de croazieră Tomahawk au făcut un număr de scurte vizite în porturile româneşti, bulgare şi georgiene, de la conflictul armat dintre Rusia şi Georgia în 2008.
Un oficial de rang înalt al marinei ruse a declarat recent că o creştere a prezenţei americane în regiune va aduce o ‘schimbare dramatică în echilibrul militar la Marea Neagră’ şi că aceasta prezintă o ameninţare ‘gravă la adresa Rusiei.’

De asemenea, el a precizat că Rusia va contracara aceste acţiuni ale americanilor prin întărirea Flotei ruse a Mării Negre. Washingtonul a răspuns răspicat susţinând că implementarea sistemului de apărare antirachetă este proiectată pentru a împiedica Iranul să atace Europa cu rachete sale.
Cu toate acestea, orice persoană, chiar şi cu cunoştinţele militare cele mai rudimentare, ar admite că Teheranul nu are nici tehnologia pentru a dezvolta rachete cu rază lungă de acţiune, nici nevoia de a ataca Europa.

Îngrijorarea Rusiei nu este deci neîntemeiată, potrivit Sentaku Magazine. Singura consolare pentru Moscova din ultimul timp o reprezintă alegerile prezidenţiale din Ucraina din luna februarie, când pro-occidentalul Viktor Iuşcenko a pierdut în faţa pro-rusului Viktor Ianukovici.
Ulterior, executivul ucrainean a adoptat o nouă lege care să permită Flotei ruse a Mării Negre să continue să folosească baza de la Sevastopol pentru încă 25 de ani.

Chiar şi în aceste condiţii, scrie publicaţia niponă, Moscova nu are niciun mijloc eficient de a contracara România şi Bulgaria, care încearcă să îşi consolideze colaborarea militară cu Statele Unite.
Toată lumea încearcă să afle care este motivul pentru care Washingtonul doreşte o prezenţă militară sporită în regiunea Mării Negre, din moment ce cu greu poate fi interpretată drept o simplă extindere a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata