Luni, la Londra, Andy Burnham va prelua oficial funcția de prim-ministru al Marii Britanii și îl va înlocui pe Keir Starmer la conducerea Partidului Laburist. Pentru piețe și pentru mediul de afaceri, schimbarea nu se măsoară în retorică, ci în întrebarea dacă modelul administrativ care a funcționat în Greater Manchester poate fi scalat într-o economie națională stagnantă și într-un cadru bugetar mult mai rigid.

9 ani de mandat ca primar în Greater Manchester au adus regiunii un ritm de creștere economică de aproximativ două ori mai mare decât media națională a Marii Britanii. Acesta este activul politic și economic cu care Burnham ajunge la guvern, după a treia sa încercare de a prelua conducerea laburiștilor în ultimii 16 ani.

Miza este directă pentru capitalul privat. Un succes al extinderii așa-numitului „Manchesterism” ar însemna un cadru mai credibil pentru investiții, construit pe parteneriate public-private și pe atragerea de companii în afara Londrei. Un eșec ar adânci instabilitatea într-o țară care va avea luni al șaptelea premier din ultimul deceniu, într-un moment în care încrederea investitorilor a fost deja afectată de economia stagnantă și de episoadele politice succesive.

Manchester oferă câteva semnale pe care investitorii le urmăresc de regulă când evaluează dacă un model administrativ produce efecte economice reale. Orașul atrage în prezent cele mai multe investiții străine dintre toate orașele britanice din afara Londrei și este în primele 15 orașe europene pentru investiții, potrivit datelor EY și Invest Manchester. J.P. Morgan și-a deschis aici primul birou în 2023, iar Aviva Studios, deschis tot în 2023, este prezentat drept cea mai mare investiție a Marii Britanii într-un proiect cultural de la inaugurarea Tate Modern din Londra la începutul secolului.

Modelul care a funcționat local intră într-o economie cu constrângeri bugetare mult mai dure

Separat de anunțul politic, măsura care va conta pentru mediul de business rămâne capacitatea noului guvern de a finanța promisiunile mai costisitoare. Burnham și-a asociat numele cu reindustrializarea, cu construirea de locuințe sociale și cu un control public mai mare asupra utilităților, însă aceste direcții vor fi sever limitate de finanțele guvernamentale slabe, de o factură de asistență socială în creștere și de șomajul în creștere în rândul tinerilor.

Aici apare diferența dintre un succes regional și un program național. Greater Manchester a prosperat, dar regiunea continuă să aibă niveluri relativ ridicate de privare comparativ cu media națională, conform unui raport al administrației locale. Cu alte cuvinte, creșterea agregată nu a eliminat dezechilibrele sociale nici măcar în teritoriul care îi susține reputația economică.

Burnham a rezumat politic ambiția într-un discurs susținut luna trecută, la lansarea candidaturii.

„Am de gând să ofer Marii Britanii întrerupătorul de circuit de care are nevoie.”

Economiștii rămân reticenți în privința extinderii modelului

Semnalul contează și pentru sentimentul investițional. Guvernul anterior condus de Keir Starmer și Rachel Reeves a primit critici dure din partea economiștilor și mediului de afaceri pentru o comunicare considerată extrem de pesimistă în primele luni de mandat, care a slăbit încrederea investitorilor și a risipit valul de optimism generat de alegerile din 2024.

Din Manchester vin și argumentele celor care cred că mesajul de încredere produce efect economic atunci când este dublat de continuitate administrativă. Richard Leese, lider al Consiliului Local Manchester în perioada 1996-2021, a rezumat această logică pentru cnn.com prin ideea că orașele care cred că pot face lucruri ajung să le facă efectiv. În aceeași linie, John McGrath, director executiv Factory International, a spus că experiența Manchester arată cât de importantă este gândirea pe termen mai lung, mai ales în politica culturală și în alte domenii cu efect de antrenare pentru investiții.

Economiștii rămân însă mai rezervați decât entuziasmul local. Paul Dales, economist-șef pentru Marea Britanie la Capital Economics, a avertizat săptămâna aceasta că problemele mari ale economiei britanice nu se reduc la distribuția puterii între centru și autoritățile locale.

„Nu suntem încurajați de planul economic al lui Burnham. El crede că problema este că guvernele locale nu au suficientă putere și că guvernul general nu are suficient control. Dar aceștia sunt doar mici factori contributivi la marile probleme reprezentate de investițiile scăzute și economiile scăzute, care au ca rezultat o creștere scăzută a productivității, precum și faptul că dimensiunea și calitatea forței de muncă nu cresc suficient de repede.”

Critica atinge exact punctul sensibil pentru evaluarea de piață a noului executiv: sursele de finanțare și mecanismele prin care productivitatea și piața muncii ar urma să accelereze la nivel național nu sunt încă explicitate aici, deși tocmai acestea vor decide dacă modelul Manchester rămâne un succes local sau devine o politică economică transferabilă.

Între timp, dinamica orașului care i-a construit capitalul politic rămâne vizibilă și la nivel antreprenorial. Emma Thackray, cofondatoare Hip Pop, a spus că vrea să construiască „un brand global, din inima orașului Manchester”, iar Lucy Ellison (33 de ani), manager de cafenea, a descris schimbarea locală prin apariția unor afaceri independente pe care orașul nu le avea înainte. Pentru investitori, astfel de semnale nu înlocuiesc datele macro, dar indică o economie urbană care a reușit să atragă atât capital mare, cât și inițiativă privată de scară mică.

Burnham are acum la dispoziție maximum trei ani pentru a transforma această reputație locală într-un rezultat național, înainte de următoarele alegeri generale, care trebuie să aibă loc până la jumătatea lunii august 2029.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Andy Burnham Capital Economics Greater Manchester Marea Britanie Partidul Laburist