Statutul bunăstării poate salva democrația europeană de extremism

Statutul bunăstării european este din nou ținta criticilor pe fondul tensiunilor fiscale din Franța și Italia. Cu toate acestea, experții avertizează că reducerea cheltuielilor sociale riscă să alimenteze extremismul politic și să submineze stabilitatea democratică. Un profesor de la National Defense University din SUA susține că protecțiile sociale au fost create tocmai pentru a salva capitalismul și democrația de la colaps.

Franța și Italia, în centrul dezbaterii

În Franța, volatilitatea politică a adus patru prim-miniștri în mai puțin de doi ani. Îngrijorările privind cheltuielile publice crescânde au reaprins dezbaterile despre viabilitatea pe termen lung a statului bunăstării. Îmbătrânirea demografică, schemele de pensionare anticipată și sistemele generoase de pensii împing bugetele.

Italia se confruntă cu critici similare. Unii comentatori atribuie problemele persistente de datorie ale țării angajamentelor de bunăstare înrădăcinate. Acestea includ beneficii extinse de șomaj și subvenții regionale.

Pe măsură ce această critică devine mainstream, chiar și unii economiști progresiști au avertizat că modelele cu cheltuieli sociale mari riscă rigiditate fiscală și dinamism economic diminuat.

O viziune care ignoră problemele reale

Omer Taspinar, profesor de strategie de securitate la National War College și lector la Johns Hopkins University, respinge această narațiune. El susține că învinuirea statului bunăstării pentru problemele economice ale Europei simplifică excesiv o realitate mult mai complexă.

„Această narațiune obscurizează adesea probleme structurale mai profunde, precum productivitatea stagnantă, evaziunea fiscală și guvernanța fiscală inegală”, scrie Taspinar. „În acest proces, plasează vina disproporționat pe tocmai protecțiile sociale care au servit istoric ca forțe stabilizatoare în perioade de criză.”

Afirmația că sistemele robuste de bunăstare sufocă în mod inerent capitalismul lipsește de fundament istoric și empiric. Dacă ar fi așa, țări precum Suedia sau Danemarca nu ar ocupa constant primele locuri în clasamentele globale pentru inovație, competitivitate și climat de afaceri.

Lecția istoriei postbelice

După cel de-al Doilea Război Mondial, Europa de Vest se confrunta cu o linie de fractură politică. Regiunea era fragilă politic și devastată economic. În țări precum Italia și Franța, partidele comuniste care promiteau să înlocuiască capitalismul aveau sprijin de masă.

În alegerile din 1946, Partidul Comunist Italian și Partidul Socialist Italian au câștigat împreună aproape 40% din voturi. Partidul Comunist Francez a atins apogeul electoral în noiembrie 1946, devenind cel mai mare partid din Adunarea Națională cu 182 de locuri.

În acest context, crearea postbelică a statului bunăstării francez și italian nu a fost un act de altruism. A fost un act de supraviețuire. Prin încorporarea piețelor într-un contract social de impozitare progresivă, sistemul politic și economic emergent a îmblânzit conflictul de clasă. A dat capitalismului și democrației o linie de salvare.

Germania și originile statului bunăstării

Germania, adesea considerată locul de naștere al statului bunăstării, a adoptat protecțiile sociale din același motiv. Otto von Bismarck, fondatorul statului german, a implementat politici precum îngrijirea medicală, compensații pentru concediul medical, asigurarea de accidente și pensii.

„Ideea mea era să mituiesc clasa muncitoare, sau să spun să îi câștig, să considere statul ca o instituție socială existentă pentru binele lor”, a spus Bismarck.

Fundamentele statelor bunăstării postbelice europene au fost puse și cu sprijinul tacit al SUA. Planul Marshall a injectat capital vital în economiile distruse ale Europei. Factorii de decizie americani au înțeles că stabilitatea socială necesita mai mult decât doar piețe. Un stat robust al bunăstării era văzut ca un bastion pragmatic împotriva influenței comuniste.

Extremismul în ascensiune

Astăzi, logica s-a inversat. Statul bunăstării, odată un pilon al rezilienței democratice, este acum prezentat ca vinovatul pentru stagnarea economică a Europei. Pensiile generoase, sănătatea universală și educația gratuită sunt încadrate nu ca garanții ale prosperității, ci ca indulgențe fiscale pe care Europa nu și le mai permite.

Cu toate acestea, acest diagnostic ratează ținta. Crizele reale derivă nu din redistribuire, ci din eșecul capitalismului global de a genera creștere incluzivă. Topirea financiară din 2007-08 a expus fragilitatea piețelor dereglementate. Pandemia COVID-19 a întărit această schimbare, cu cheltuieli publice masive desfășurate pentru a preveni colapsul sistemului.

În Franța, partidul Rassemblement National al lui Marine Le Pen a câștigat constant teren, ajungând în turul doi al alegerilor prezidențiale de mai multe ori. Acum se clasează înaintea tuturor celorlalte partide în sondaje.

În Germania, Alternative für Deutschland a obținut peste 20% din voturi în alegerile federale de anul acesta. Aceasta plasează partidul la doar 8% în spatele creștin-democraților și înaintea Partidului Social Democrat de centru-stânga.

În Regatul Unit, partidul Reform UK al lui Nigel Farage a câștigat locuri în Parlament. Partidul a fost constant în sondaje înaintea Partidului Laburist și a Conservatorilor, cu sprijin între 29 și 31% în ultimele șase luni.

Dilema cheltuielilor pentru apărare

Europa se confruntă cu presiuni suplimentare pentru creșterea cheltuielilor de apărare. La cererea Washingtonului, aliații NATO au stabilit o nouă țintă de cheltuieli de 5% din PIB până în 2035.

Pentru statele bunăstării europene, această schimbare creează o dilemă fiscală clară. Cum pot finanța apărarea fără a distruge programele sociale?

În Spania, prim-ministrul Pedro Sánchez a rezistat apelurilor de a atinge ținta de 5%. El a argumentat că aceasta ar submina angajamentele de bunăstare ale țării.

Reducerea pensiilor sau a sănătății pentru a finanța tancuri și rachete va adânci inegalitatea și va alimenta reacția populistă.

Modelul nordic ca soluție

Există o cale mai promițătoare. Europa nu are nevoie de mai puțină bunăstare, ci de bunăstare mai adaptivă și orientată spre viitor.

Aceasta înseamnă investiții în capitalul uman prin alfabetizare digitală și formare profesională. Înseamnă stimularea antreprenoriatului în era inteligenței artificiale și automatizării. Înseamnă impozitarea mai echitabilă a averii și capitalului și modernizarea piețelor muncii pentru a sprijini flexibilitatea fără a eroda securitatea.

Modelul nordic oferă o demonstrație convingătoare. Țări precum Danemarca și Finlanda au arătat că este posibil să combini protecții sociale generoase cu niveluri ridicate de inovație, competitivitate și sustenabilitate fiscală. Succesul lor constă nu în reducerea statului bunăstării, ci în alinierea acestuia cu cerințele unei economii dinamice.

Întrebarea fundamentală

Taspinar formulează dilema centrală pentru factorii de decizie europeni. Întrebarea nu este dacă națiunile europene își pot permite statul bunăstării. Întrebarea este dacă democrația liberală își poate permite să îl abandoneze.

Reclamarea ethosului care a făcut odată modelul social european un reper global poate fi cel mai eficient antidot. Universalismul, solidaritatea și incluziunea pot contracara forțele centrifuge care trag acum de țesătura societăților democratice de pe ambele părți ale Atlanticului.

Statul bunăstării nu este o relicvă a trecutului. Este un activ strategic pentru viitor. S-a născut nu din idealism utopic, ci din realitățile dure ale crizei. A fost creat pentru a conține extremismul, a stabiliza capitalismul și a susține legitimitatea democratică. Astăzi, acest scop originar este mai relevant ca niciodată.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

Dolce SportPSG ar putea aduce înlocuitorul lui Kvaratskhelia înainte de ianuarie prin regula JokerGetPonyChery pregătește pentru România electrica Q și un Tiggo 4 restilizat, cu 224 CPBravonet„The Prestige”, de Christopher Nolan, revine la cinema pe 29 ianuarie 2027, pentru prima dată în IMAX și pe 70 mmLylaMigrena apare mai des la femeile cu endometrioză. Ce legătură au menstruația și durereaRevista IoanaCum cureți pantofii sport fără să le strici forma și când poți folosi mașina de spălat la 30°CNews24Călin Georgescu este acuzat că ar fi cerut compromiterea aparaturii de supraveghere a anchetatorilor