Scenariul de coșmar al pieței energetice globale a devenit realitate. Facilități cheie ale gigantului Saudi Aramco, cea mai mare companie petrolieră din lume, au fost lovite de rachete luni, 2 martie, aruncând în aer orice prognoză de stabilitate. Atacul declanșează cel mai pesimist scenariu anticipat de experți, unul în care prețul barilului ar putea sări la niveluri istorice, depășind chiar și șocul provocat de invazia Ucrainei în 2022. Miza e mai mult decât cotația internațională, ci prețul pe care fiecare șofer îl va plăti la pompă în săptămânile următoare.
O regiune pe un butoi de pulbere
Atacul nu vine din senin. Tensiunile din Orientul Mijlociu au escaladat constant în ultimul an. Discuțiile indirecte dintre Statele Unite, sub administrația Trump, și Iran s-au încheiat fără niciun rezultat pe 17 februarie. În memoria tuturor este încă proaspăt „Războiul de 12 zile” din iunie 2025, purtat între Iran și Israel, un conflict care, deși nu a perturbat major exporturile de petrol, a lăsat răni adânci și a pregătit terenul pentru o confruntare mai directă.
Analiștii de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) avertizau de săptămâni bune că, în cazul unei noi ostilități, Iranul s-ar putea simți încolțit și ar putea recurge la ultima sa carte: lovirea directă a infrastructurii petroliere din Golf. Acest atac asupra Aramco pare să confirme că Teheranul, sau aliații săi, au trecut linia roșie, activând ceea ce experții numeau „Scenariul 4”, cel cu potențialul cel mai distructiv pentru economia mondială.
Cifrele șocului: Cât petrol este în joc?
Pentru a înțelege gravitatea situației, trebuie să privim cifrele. Aproape întreaga producție a statelor din Golf depinde de o singură rută maritimă: Strâmtoarea Hormuz. Pe aici tranzitează zilnic până la 18 milioane de barili de petrol și produse rafinate non-iraniene. Un atac asupra unor facilități de producție sau procesare, precum cele ale Aramco, pune în pericol o „porțiune substanțială” din acest volum colosal.
Un precedent există. În septembrie 2019, un atac asupra facilității Aramco de la Abqaiq a scos de pe piață, inițial, aproximativ 5 milioane de barili pe zi. Atunci, saudiții au reușit să repare pagubele în mai puțin de două săptămâni, un efort considerat eroic. Însă nu există nicio garanție că istoria se va repeta. Dacă sunt lovite platforme offshore, reparațiile pot dura luni de zile, așa cum s-a văzut în cazul unui terminal din Marea Neagră lovit în timpul conflictului din Ucraina.
Dependența de Strâmtoarea Hormuz este aproape totală pentru unii producători. Irakul, de exemplu, își exportă toți cei 3,5 milioane de barili pe zi prin terminale offshore din Golf, extrem de vulnerabile. Alte state precum Kuweit, Bahrain și Qatar sunt în aceeași situație, adăugând la miza totală a blocajului.
Prețul la pompă: Cât de sus poate urca?
Impactul va fi resimțit rapid la nivel global. Analiștii estimează că un astfel de eveniment poate duce la o „creștere istorică a prețului petrolului”, cu potențialul de a depăși pragul de 130 de dolari pe baril atins în 2022. Comparația este îngrijorătoare: la acel moment, șocul a fost cauzat de riscul pierderii a circa 5 milioane de barili pe zi din producția rusească. Acum, volumul aflat în pericol ar putea fi considerabil mai mare.
Să punem lucrurile în perspectivă. Înainte de atac, piețele erau deja tensionate, cu un preț al barilului Brent în jur de 67 de dolari, mult peste prognoza medie de 58 de dolari pe care o anticipa Administrația pentru Informații în Energie din SUA (EIA) pentru 2026. O dublare a prețului de la acest nivel ar avea consecințe în lanț, de la costuri de transport la prețurile alimentelor, alimentând o inflație pe care băncile centrale abia reușiseră să o tempereze.
Există alternative? Planurile de rezervă sunt limitate
Întrebarea firească este dacă petrolul poate ocoli zona de conflict. Răspunsul este: doar o mică parte. Saudi Aramco deține conducta Est-Vest, care leagă câmpurile petroliere din est de portul Yanbu de la Marea Roșie. Capacitatea sa totală este de 5 milioane de barili pe zi, dar, după ce se scade consumul intern și exporturile deja programate, capacitatea de rezervă reală este de doar 2,4 milioane de barili pe zi. Asta înseamnă că mai puțin de jumătate din exporturile saudite tipice din Golf pot fi redirecționate.
Emiratele Arabe Unite stau puțin mai bine, putând devia aproximativ jumătate din exporturile lor prin conducta către portul Fujairah, ocolind Strâmtoarea Hormuz. Dar pentru restul producătorilor din Golf, alternativele sunt zero. Și nu este vorba doar de petrol. Qatar, un gigant al gazelor naturale lichefiate (GNL), își exportă întreaga producție prin aceeași strâmtoare, punând în pericol aprovizionarea cu gaze a Europei și Asiei și amenințând cu creșterea prețurilor la energie electrică la nivel global.
Lumea stă cu sufletul la gură, așteptând evaluarea completă a pagubelor și, mai ales, răspunsul geopolitic. Orice mișcare greșită poate arunca întregul Orient Mijlociu într-un conflict deschis, cu consecințe economice pe care nimeni nu le poate anticipa pe deplin.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
BravonetCallum Turner, soțul lui Dua Lipa, a început probele finale pentru James Bond
LylaUn vaccin experimental a redus cu 42% riscul revenirii melanomului sau de deces, alături de imunoterapie
Revista IoanaCe verifici înainte să faci o grădină verticală pe fațadă și cum citești plafonul de 40.000 lei
News24Volodimir Zelenski anunță restabilirea Starlink și Starshield pentru operațiunile militare ale Ucrainei
Dolce SportTottenham câștigă cu 2-0 la Chelsea după autogolul lui Penders și eliminarea lui Palmer
GetPonyCum se reduce consumul de carburant și de ce trecerea de la 100 la 120 km/h poate însemna cu 20% mai mult
