Care sunt dileme viitorului UE, în contextul alegerilor decisive din 2024?

Anul 2024 va fi un an decisiv, în care vor avea loc alegeri în peste 50 de țări din întreaga lume, dar ce anume așteaptă pentru Europa și mai ales pentru UE?

Astfel, viitoarele alegeri pentru Parlamentul European, va deveni un moment decisiv, deoarece componența viitorului parlament și a deputaților săi va determina viitorul inițiativelor politice cheie. În acest sens, în anul 2024, deciziile (sau lipsa lor) vor modela semnificativ traiectoria UE – atât pe plan intern, cât și internațional. Întrebările privind stabilitatea socială și economică, statul de drept și unitatea în cadrul blocului de 27 de națiuni se profilează.

Din cauza provocărilor care s-au desfășurat în anul 2023 şi anume de la consecințele tot mai letale ale schimbărilor climatice la criza costului vieții, agresiunea continuă a Rusiei asupra Ucrainei, diviziunea internă tot mai mare a Europei cu privire la sprijinul acordat Israelului și peisajul politic în continuă schimbare, sunt întrebări-cheie cu care se confruntă UE în acest an, astfel:

Va obține extrema dreaptă un scor mare la alegerile pentru Parlamentul European?

La această întrebare, doar viitoarele alegeri europene, care vor avea loc la 9 iunie 2024, vor reflecta probabil alegerile naționale individuale din cele 27 de state membre, ceea ce a declanșat îngrijorări cu privire la o potențială creștere a numărului de partide de extremă dreapta. După victoria surprinzătoare a lui Geert Wilders în Țările de Jos, liderul de extremă dreapta din Belgia, Tom Van Grieken, se află în fruntea sondajelor.

Partidul de extremă-dreapta AfD (Alternativa pentru Germania) din Germania depășește în mod constant 20% în sondajele interne, cu o serie de alegeri regionale majore programate pentru 2024, iar Italia este deja condusă de partidul de extremă-dreapta Georgia Meloni. Între timp, soarta partidului Fidesz al premierului ungar Viktor Orbán va juca, de asemenea, un rol-cheie în urma alegerilor europene – deoarece trebuie să se reînscrie într-un alt partid după ce a părăsit Partidul Popular European în 2021. În a doua jumătate a anului 2024, Ungaria va deține și președinția Consiliului UE – un scenariu incomod pentru mulți, mai ales că președintele Consiliului UE, belgianul Charles Michel, a ieșit din peisaj după ce a decis să candideze pentru a deveni europarlamentar.

Sondajele recente sugerează că grupul de extremă-dreapta Identitate și Democrație (ID) ar putea deveni a treia forță din Parlamentul European și cei 720 de eurodeputați ai săi, cu puține șanse de a avea un așa-numit „cordon sanitar” (relații doar cu partidele principale). Iar experții au acuzat partidele de centru-dreapta că se fac din ce în ce mai mult ecoul retoricii de extremă dreapta.

Cu extrema dreaptă ca a treia forță ca mărime, progresul în chestiuni precum drepturile omului, justiția socială și politicile de mediu ar putea deveni și mai dificil – chiar dacă proiecțiile indică faptul că va exista o majoritate progresistă în următorul parlament. În ultimă instanță, se așteaptă ca comportamentul de vot al deputaților europeni din Partidul Popular European de centru-dreapta, care s-a aliniat cu grupurile de extremă dreapta în anumite dosare, să fie decisiv pentru succesul (sau nu) al următoarei legislaturi.

Între timp, alegerile americane din noiembrie ar putea, de asemenea, să vadă revenirea fostului președinte naționalist-populist Donald Trump, ceea ce ar putea crea o fisură în relațiile transatlantice, întărindu-i și mai mult pe prietenii de extremă dreapta ai lui Trump din Europa – și ar putea însemna probleme majore pentru alianța NATO.

 Va continua UE să sprijine Ucraina „indiferent de situație”?

În contextul financiar, la Consiliul European din decembrie 2023, liderii UE nu au reușit să ajungă la un acord cu privire la un pachet de ajutor de 50 de miliarde de euro, foarte necesar pentru Ucraina – mai ales după ce Senatul SUA a respins planul de ajutor extern al președintelui Joe Biden pentru Ucraina. Liderii UE vor avea o nouă șansă de a încerca să-l convingă pe Orbán în cadrul unei reuniuni speciale, care va avea loc la 1 februarie. Orbán a cerut deblocarea restului de 20 de miliarde de euro din fondurile UE înghețate, legate de preocupările legate de respectarea statului de drept, pentru a-și ridica dreptul de veto. O altă idee aflată în prezent pe masă este aceea de a oferi bani Ucrainei anual și cu aprobare unanimă, permițându-i lui Orbán să blocheze periodic plățile.

În acest sens, Kievul a declarat deja că ultimele atacuri din partea Rusiei arată necesitatea ca aliații occidentali să livreze mai multe echipamente de apărare. Dar rămân semne de întrebare dacă națiunile UE vor respecta un angajament anterior de a trimite Ucrainei un milion de muniții de artilerie până în primăvara anului viitor. Doar o treime a fost livrată până la sfârșitul lunii decembrie, potrivit șefului afacerilor externe ale UE, Josep Borrell. După ce noul guvern slovac al populistului Robert Fico a refuzat să aprobe un pachet de ajutor militar pentru Ucraina, șeful NATO, Jens Stoltenberg, a avertizat că „oprirea asistenței militare pentru Kiev ar prelungi războiul, nu i-ar pune capăt”. Între timp, potrivit ultimului sondaj de opinie al UE, aproximativ 60% dintre europeni susțin achiziționarea și furnizarea de echipamente militare Ucrainei.

O realegere a lui Donald Trump în noiembrie ar putea fi o potențială lovitură mortală pentru NATO.

 Cum va gestiona UE războiul din Gaza?

La capitolul conficte, Israelul a declarat că războiul său împotriva grupării palestiniene Hamas în Gaza va continua luni de zile, dar, pe măsură ce numărul morților în rândul civililor crește, iar Israelul îi urmărește și pe liderii Hamas din țări străine, riscul ca și alte state din Orientul Mijlociu să fie atrase în conflict devine pe zi ce trece mai mare. Israelul schimbă deja focuri de armă cu grupul paramilitar libanez Hezbollah, iar grupul rebel Houthi din Yemen trage asupra navelor despre care spune că transportă marfă israeliană. Atât Hezbollah, cât și Houthis sunt susținute de Iran, care are, de asemenea, luptători prin procură în Irak și Siria și, potrivit unor experți, principalul motiv pentru care Iranul nu a intrat încă în conflict se datorează descurajării navale a SUA în regiune.

Actualul război a creat o prăpastie între aliații occidentali care susțin Israelul, cum ar fi SUA și Germania, și cei care critică comportamentul acestuia, în frunte cu Spania, plus Belgia și Irlanda. De asemenea, acesta creează o reacție geopolitică din partea Sudului global împotriva Occidentului, alimentată de China și Rusia. Și chiar dacă războiul se va încheia fără escaladare regională, țărilor UE le va fi greu să înghită planurile israeliene pentru a doua zi, dacă acestea includ guvernarea militară israeliană în Gaza, strămutarea forțată a refugiaților și cereri de fonduri suplimentare din partea UE pentru reconstruirea infrastructurii.

Planurile UE şi reformele premergătoare extinderii înainte de alegeri

În urma invaziei rusești din Ucraina, extinderea a fost prezentată ca o „investiție geostrategică” în pacea și prosperitatea continentului. Membrii aspiranți primesc o listă lungă de sarcini de îndeplinit înainte de a începe negocierile de lungă durată (care pot fi blocate în orice moment de o singură țară). Dar deschiderea ușilor pentru o țară atât de mare precum Ucraina i-a obligat pe lideri să reflecteze și asupra reformelor atât de necesare pe care UE trebuie să le întreprindă pentru a se extinde la un grup de peste 30 de state.

În timpul ultimului Consiliu European, liderii au convenit să discute reformele interne în cadrul următoarelor reuniuni pentru a adopta concluzii și o foaie de parcurs pentru activitatea viitoare până în vara anului 2024. Anul trecut, un grup de experți germano-francezi a propus o listă de reforme instituționale pentru ca UE să fie pregătită pentru extindere până în 2030. Printre acestea se numără încetarea votului în unanimitate în cadrul Consiliului, asigurarea armonizării legilor electorale ale UE și reducerea dimensiunii colegiului comisarilor.

 Ce se va întâmpla pe agenda ecologică?

Toate respingerile politice împotriva unor politici de mediu, plus întârzierile din agenda durabilă a UE au generat anul trecut îngrijorări cu privire la soarta „Green Deal”. Dosare-cheie, precum revizuirea REACH privind substanțele chimice periculoase și legislația privind sistemele alimentare durabile, au fost lăsate în suspensie – și rămâne de văzut dacă vor fi incluse în programul de lucru al următoarei comisii.

Anul 2024 va pune la încercare capacitatea UE (și, mai concret, a președinției belgiene a Consiliului UE) de a finaliza ultimul lot de legislație ecologică până la termenul limită din martie, la timp pentru alegerile europene. Lista dosarelor ecologice în așteptare include noi norme privind emisiile pentru autovehicule, standarde mai stricte de calitate a aerului, legea privind dreptul la reparații și o directivă pentru combaterea practicilor de ecologizare. O restricție a UE care să acopere o gamă largă de utilizări ale așa-numitelor „substanțe chimice veșnice” (PFAS) ar putea deveni realitate în acest an, deși punerea în aplicare va interveni mai târziu.

De asemenea, se așteaptă ca belgienii să depună eforturi mari pentru a ajunge la un acord privind Legea privind industria zero netă – una dintre propunerile UE de răspuns la Legea privind reducerea inflației din SUA. Între timp, militanții au avertizat că recenta reformă a normelor fiscale subminează sustenabilitatea datoriei pe termen lung, oferind țărilor UE spațiu de investiții și flexibilitate insuficiente pentru a-și atinge obiectivele în materie de climă și energie. În plus, în cazul în care partidele socialiste și ecologiste, care sunt în mod tradițional pro-mediu, vor avea rezultate slabe la viitoarele alegeri europene, sarcina de a pune în aplicare legile aprobate ar putea deveni din ce în ce mai dificilă.

 Va bloca Europa mai multe resurse de gaze?

La doi ani după ce Moscova a invadat Ucraina, UE continuă să importe gaz natural lichefiat (GNL) din Rusia, iar graba de a construi terminale GNL suplimentare continuă. Până în prezent, UE nu a impus nicio sancțiune pentru transporturile de GNL din Rusia. Anul trecut, țările fără ieșire la mare din Europa Centrală și de Est și unele țări din sudul Europei au primit, de asemenea, gaze fosile rusești prin conducte.

Ungaria, de exemplu, a fost principalul importator de combustibili fosili ruși în UE în noiembrie 2023, potrivit unei analize a Centrului de cercetare privind energia și aerul curat. Europa și-a mărit capacitatea de GNL, iar planurile pentru noi terminale de regazeificare a GNL vor duce capacitatea de GNL a Europei la 103 miliarde de metri cubi pe an, potrivit Global Energy Monitor. Germania este liderul construcției de GNL în Europa, urmată de Italia, Grecia și Regatul Unit, care nu face parte din UE. Acest lucru îi îngrijorează pe experții care consideră că UE va bloca mai mult gaz, pe măsură ce Europa trece la o economie netă zero.

În opinia sa, „Noile proiecte de GNL vor exacerba subutilizarea infrastructurii existente și, împreună cu noile acorduri de achiziție de GNL pe termen lung, vor pune la încercare capacitatea Europei de a-și îndeplini obiectivele climatice”, a declarat pentru EUobserver Robert Rozansky, analist global de GNL la Global Energy Monitor.

Se estimează că actuala propunere a UE de construire a infrastructurii de GNL în domeniul gazelor naturale va costa aproximativ 34,1 miliarde de euro, dar multe dintre aceste proiecte s-ar putea transforma rapid în active blocate. Cu toate acestea, o scădere modestă a exporturilor de GNL către Europa în 2023 oferă o urmă de speranță pentru o potențială autosuficiență energetică în viitor.

 Va revenii UE la politicile de austeritate în 2024?

Din punct de vedere economico-social, suspendarea normelor fiscale după Covid-19, împreună cu fondurile de redresare post-pandemică și cu Pilonul european al drepturilor sociale, a avut ca scop evitarea scenariului de austeritate care a urmat crizei financiare din 2008 – însă niciuna dintre aceste politici nu a adus schimbări de durată. În contextul unor rate ale dobânzii record și al noilor norme fiscale care impun guvernelor să limiteze din nou datoria și deficitele, se așteaptă ca aproximativ jumătate dintre membrii UE să impună reduceri bugetare în 2024.

Investițiile ecologice, esențiale pentru atingerea obiectivelor de mediu pe termen lung, ar putea fi printre primele care să suporte consecințele acestor măsuri de austeritate. Germania a tăiat deja 45 de miliarde de euro din proiectele sale privind clima în fiecare an până în 2027 pentru a respecta limitele de împrumut. În ceea ce privește țările îndatorate, precum Franța, Italia, Portugalia și Spania, o dispoziție temporară prevede că majorările recente ale costurilor de împrumut nu vor fi luate în considerare în calculul deficitelor până în 2027, acordându-le puțin mai mult timp pentru a se adapta la noul regim.

Cu toate acestea, cheltuielile vor fi reduse și, totuși, s-a demonstrat că investițiile insuficiente în serviciile publice alimentează narațiunile de extremă dreapta și contribuie la creșterea sprijinului pentru votul extremist.

 Cum va afecta migrația UE în 2024?

Migrația este pe cale să domine din nou agenda UE – mai ales în contextul alegerilor din iunie, unde se așteaptă ca aceasta să devină un subiect-cheie al campaniei electorale, în special pentru partidele de extremă dreapta. Dezbaterile intense vor continua să apară, chiar dacă UE a reușit în cele din urmă să revizuiască sistemele de migrație și de azil ale blocului, după mai mulți ani de negocieri acerbe.

„Ca întotdeauna, există riscul ca politicienii cu agende populiste să se folosească de problema migrației pentru a polariza dezbaterea politică”, a declarat Marta Welander, activistă de campanie la Comitetul Internațional de Salvare.

În acest context, ea susține că liderii europeni trebuie să dea dovadă de leadership umanitar pentru a remedia unele dintre „fisurile” din recentul Pact al UE privind migrația și azilul. Totuși, în acest an, se așteaptă ca UE să își concentreze eforturile și pe încheierea mai multor acorduri cu țările africane, cum ar fi cel controversat cu Tunisia. În ianuarie, Comisia Europeană urmează să anunțe un „parteneriat strategic și cuprinzător” cu Egiptul.

 Care este strategia pentru politica digitală a UE?

Valul de alegeri din 2024 va pune la încercare modul în care marile platforme vor face față legislației UE aprobate recent, pe măsură ce Bruxelles-ul va pune în aplicare legi esențiale, precum Legea privind serviciile digitale, Legea privind piața digitală și noile norme pentru asigurarea transparenței în publicitatea politică.

În timp ce 2023 a fost anul inteligenței artificiale generative (cum ar fi ChatGPT), se așteaptă ca 2024 să fie un an crucial pentru reglementarea inteligenței artificiale – cu preocupări legate de aplicarea sa în domeniul militar, care ocupă un loc important pe ordinea de zi. UE a pus deja bazele prin Legea privind IA, convenită recent, care clasifică riscurile pe care le prezintă IA și care ar trebui să intre în vigoare în 2026.

În plus, la Summitul viitorului din septembrie 2024 se va conveni asupra Pactului digital global, o inițiativă a ONU care vizează crearea unui cadru pentru problemele digitale complexe. Între timp, evaluarea colectivă a riscurilor pentru IA, tehnologia avansată a semiconductorilor, calculul cuantic și biotehnologie ar putea conduce la măsuri restrictive, cum ar fi controlul exporturilor. În acest an vom asista, de asemenea, la o creștere a fluxurilor de date, în special între UE și SUA, în temeiul noului cadru privind confidențialitatea datelor.

Cum va reuși UE să își păstreze „pilonul social”?

În pofida pandemiei mondiale Covid-19, a războiului din Ucraina și a conflictului din Gaza, criza costului vieții este una dintre principalele preocupări ale cetățenilor UE. Mai exact, 95,3 milioane de persoane (21,6 % din populația UE), erau expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială în 2022. Anumite grupuri sociale, cum ar fi tinerii adulți, femeile și șomerii, au fost deosebit de expuse, punând la încercare politica UE de „a nu lăsa pe nimeni în urmă” în acest an.

În perioada premergătoare alegerilor, UE încearcă să adopte acte legislative pentru a îmbunătăți condițiile de muncă ale lucrătorilor gigant, să abordeze problema stagiilor fictive pentru tineri, să promoveze competențele ecologice și digitale sau să extindă drepturile persoanelor cu handicap cu cardul european de handicap.

În plus, 2024 ar putea fi anul în care să se raționalizeze legislația privind violența de gen în toate statele membre ale UE, stabilind o abordare comună fundamentală: orice act sexual neconsensual ar trebui clasificat drept viol. Dar această problemă încă divizează țările UE, Franța și Germania exprimând preocupări juridice cu privire la competențele UE într-o chestiune penală.

 Ce se va întâmpla în relațiile UE-Africa?

În contextul în care UE se va confrunta cu un an electoral, este posibil ca politica africană să treacă în plan secundar, cu puține inițiative noi pe agendă. Alături de SUA și de Regatul Unit, Bruxelles-ul a fost luat prin surprindere de o inițiativă africană – condusă de Nigeria – de a determina ONU să accepte înființarea unei autorități fiscale interguvernamentale care ar înlocui efectiv Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

În acest sens, UE și alți oficiali occidentali vor trebui să decidă dacă își recalibrează abordarea față de noul organism al ONU, care își va stabili structura și prioritățile politice în cursul acestui an. Noua comisie, care își va prelua mandatul în septembrie, nu îl va include pe Josep Borrell, șeful afacerilor externe ale UE, care se va retrage din politică.

Borrell a fost foarte critic la adresa eforturilor diplomatice ale UE și ale statelor naționale, în special ale Franței, în Sahel, unde o serie de regimuri militare au întrerupt relațiile de cooperare militară și de securitate cu Parisul și Bruxelles-ul.

Aşadar, executivul UE va fi supus unei presiuni continue pentru a răspunde la influența tot mai mare a grupului de mercenari Wagner al Rusiei în Sahel și în Africa Subsahariană. Între timp, Comisia va continua să își promoveze programul de infrastructură Global Gateway pentru statele africane, deși criticii spun că acesta oferă sume mici de finanțare în comparație cu China.

Sursa: euobserver.com

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

LylaCum începi să alergi la o vârstă mai înaintată și de ce să adaugi doar câțiva kilometri pe săptămânăRevista IoanaOsteoporoza provoacă zilnic 282 de fracturi în România. Cine poate face gratuit testul pentru oaseNews24Grecia se pregătește de proteste împotriva scumpirilor, cu elevi, studenți, profesori și angajați publiciDolce SportMourinho pregătește echipa pentru Barcelona în meciul Real Madrid cu RB LeipzigGetPonyUn Toyota RAV4 nou stă doar 17 zile la dealer în SUA, față de peste 70 de zile media piețeiBravonetCristina Cioran anunță că fiica sa a fost internată cu pneumonie acută